Ce se întâmplă când murim? Se întâmplă ceva? Pur și simplu încetăm să existăm? Dispare conștiința noastră în momentul în care inima se oprește sau există ceva mai mult? Mergem undeva? Rămânem într-o anumită formă? Devenim conștienți de moarte în timp ce se întâmplă? Există un moment de realizare? Ne vedem viața trecând prin fața ochilor? Simțim pace, teamă sau nimic?
Este ca somnul, dar fără vise, sau este cel mai viu moment pe care l-am cunoscut vreodată? Ne întâlnim cu Dumnezeu? Există un cer? Îi vedem pe cei pe care i-am pierdut; ei ne văd pe noi? Ne pot auzi acum? Contează regretele noastre? Ne urmează acțiunile? Dragostea durează? Sau pur și simplu devenim din nou parte a pământului, atomi întorși în ciclul naturii? Ne întoarcem într-o altă viață, altă formă, altă lume? Mai au sens întrebările odată ce am plecat?
Ce se întâmplă când mori?
1 Tesaloniceni 4:13 – 5:11
Marele lider creștin Canon David Watson, care a murit de cancer la vârsta de cincizeci și unu de ani, a spus: „Nimeni nu poate trăi bine până când nu poate muri bine.”
Apostolul Pavel a scris această scrisoare unor creștini care erau îngrijorați de moarte. Ei erau neliniștiți în legătură cu rudele și prietenii lor care muriseră și, probabil, și în legătură cu ei înșiși. Ce se întâmplă cu ei — și cu tine și cu mine — când murim?
Foarte mulți oameni ar spune că nimeni nu știe răspunsurile la aceste întrebări, dar Pavel scrie: „Nu voim să fiți în necunoștință.” Poți afla răspunsurile. Speranța noastră se bazează pe întoarcerea lui Isus Hristos. Există peste 300 de referințe la a doua venire în Noul Testament. Aceasta nu este „plăcintă în cer după ce mori”, ci centrul speranței noastre creștine și esențială pentru felul în care gândim. Ea implică:
- O speranță unică
Ai o speranță unică. Pavel scrie: „Nu voim să fiți întristați ca ceilalți, care n-au nădejde.” Nu este greșit să plângi. Durerea este importantă și nu trebuie suprimată, dar durerea creștinului este total diferită de cea a celor care nu au speranță. S-a spus: „Alți oameni văd doar un sfârșit fără speranță, dar creștinul se bucură de o speranță fără sfârșit.”
- Un viitor sigur
Speranța, în sens creștin, nu este doar o dorință omenească. Nu este o speranță pioasă, teoretică sau speculativă. Nu se bazează pe emoție și nu este o cârjă. Ea este construită pe evenimente istorice.
Isus a îndepărtat boldul morții la cruce, deoarece El a purtat întreaga oroare a morții în locul nostru. Tu nu trebuie să înfrunți ceea ce El a înfruntat deja pentru tine. Pavel vorbește despre moarte ca despre adormire — iar adormirea (dacă ești ca mine) este ceva la care privești cu bucurie. Nu trebuie să te temi de moarte, pentru că următorul lucru pe care îl vei experimenta este trezirea — și trezirea în prezența lui Dumnezeu împreună cu toți cei care au murit în credință.
Isus a înviat și a demonstrat în mod concludent că moartea este înfrântă. Învierea este garanția speranței tale. Această siguranță totală nu este aroganță, pentru că nu se bazează pe ceea ce am făcut noi sau vom face, ci pe ceea ce Isus a făcut și a spus.
- O veșnicie glorioasă
Vei fi „pentru totdeauna cu Domnul”, ceea ce reprezintă ideea creștină de fericire supremă. Nu va mai fi boală, nici plâns, nici durere — ci doar bucurie pură. Această perspectivă îți schimbă complet modul de a vedea viața, cu toate încercările, ispitele și dezamăgirile ei. Nu vei mai fi niciodată despărțit de Domnul sau de cei pe care îi iubești. Vei fi „împreună cu ei”. Va fi o mare reunire în cer. Pavel scrie: „Mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte.”
- O judecată neașteptată
Diferite grupuri au încercat să prezică momentul revenirii Domnului. Dar Isus, Petru, Ioan și Pavel ne spun toți că El va veni „ca un hoț noaptea”. Nu știm când. Dar știm că va veni. Ideea este că trebuie să fim mereu pregătiți.
Există un avertisment în acest pasaj pentru cei care Îl resping pe Isus. Există o latură întunecată a speranței noastre. Pavel vorbește despre „pieire”, fără scăpare, și despre „mânie”. Sunt cuvinte solemne și serioase. Dar el îi asigură pe tesaloniceni că ei nu au motive să se teamă: „Voi nu sunteți în întuneric”, scrie el, și îi asigură că nu vor „suferi mânia”, ci vor „căpăta mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos”.
- O viață transformată
Nu numai că ai o speranță unică, un viitor sigur și o veșnicie glorioasă, dar te bucuri de o pregustare a acesteia chiar acum. Suntem „fii ai luminii și fii ai zilei”, pentru că Dumnezeu a intervenit deja în istorie. Există viață înainte de moarte, precum și după moarte: Isus „a murit pentru noi, pentru ca fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El”.
Îți trăiești deja relația cu Dumnezeu, care este viața veșnică. Totuși nu poți sta pur și simplu relaxat. Dacă știi că alții pierd acum — și vor pierde și mai mult în viitor — trebuie să faci tot ce poți ca să le dai și lor speranță. Isus vrea ucenici care să nu doară aibă speranță, ci și să o ofere.
Rugăciune
Doamne, îți mulțumesc astăzi pentru speranța viitoare pe care mi-o dai. Îți mulțumesc că ai murit pentru mine și ai înviat din morți ca eu să pot trăi împreună cu Tine. Îți mulțumesc că m-ai salvat de judecata care va veni. Ajută-mă să trăiesc o viață nouă, „veghetor și cumpătat”, „îmbrăcând credința și dragostea ca platoșă, iar nădejdea mântuirii ca coif”.
References
© Nicky Gumbel, 2024
This reading plan is adapted from the book 30 Days by Nicky Gumbel.
It is published by Hodder and Stoughton in the UK,
and by HarperCollins Christian Publishing in the USA.
