Isus Cristos arată importanța durerii chiar în Predica de pe munte, zicând:
„Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!”
Matei 5:4
Asta vine în contrast cu mulți actuali care zic contrariul, ba chiar și cu arhicunoscutul Darwin, care a scris în 1872 că plânsul emoțional nu are niciun scop.
Este interesant că Matei scrie aici despre dualitatea plâns/jelire, iar Luca vorbește în fericirea corespondentă despre dualitatea plâns – râs:
„…Fericiți sunteți voi, care acum plângeți, căci voi veți râde!” Luca 6:21a.
În greaca lui Matei, cuvântul tradus de Cornilescu „plâng” înseamnă mai mult decât doar a plânge. Înseamnă a plânge, a jeli și asta e important pentru că plânsul în Noul Testament arată nu doar o emoție volatilă și fluctuantă, așa cum frecvent o percepem cultural azi (în anumite cercuri creștine se abuzează), ci denotă o reacție intensă la păcat, judecată, pierdere.
Se consideră că sunt 3 tipuri de lacrimi – bazale, reflexe și emoționale (psihice).
- Lacrimile bazale lubrifiază ochiul ca să nu se usuce.
- Lacrimile reflexe spală iritanții, dacă ai un fir de păr, de nisip în ochi sau dacă te irită o ceapă etc.
- Lacrimile emoționale/psihice sunt practic plânsul după emoții intense – tristețe, dragoste, stres, plăcere sau chiar durere fizică.
Mi s-a părut fascinant să citesc că lacrimile emoționale au compoziția diferită de alte lacrimi și conțin o substanță numită leucin-encefalină, care are un efect de analgezic natural – adică alungă durerea, deci te miri că te simți mai bine după un plâns?
Nu interpreta fantasmagoric acest verset. Aprofundează sensul scriptural adevărat, pocăiește-te și reia legătura cu Dumnezeu prin Isus Cristos (dacă vrei).
Dacă ești prea plângăcios și te îngrijorează, dacă ești deprimat și plângi etc., mergi și vorbește cu pastorul, consilierul, medicul. Roagă-te lui Dumnezeu și fă-ți partea.
Încurajează îndoliatul să plângă dacă așa își exprimă sentimentele, să se descarce emoțional. E normal și bine. Nu îl bloca și mai mult, zicându-i să fie bărbat. Și bărbații au emoții. Mai degrabă îl înțelegi cu dragoste creștinească. Biblia spune să ne bucurăm cu cei ce se bucură și să plângem cu cei ce plâng.
Ajută îndoliatul să facă față pierderii cu bine. Nu te apuca să-i dai lecții teologice și filosofice ca să-i demonstrezi cunoștințele tale. Ajută-l să-și exprime emoțiile în mod sănătos. Ajută-l să nu trăiască în trecut, ci în prezent și cu nădejdea viitorului.
Poți să-l canalizezi către Dumnezeu (dacă e creștin), care îl poate mângâia. Toate își au vremea lor, spune Biblia. Am înțeles asta bine încă de tânăr, când mergeam cu cortegiul funerar la o înmormântare, iar pe partea cealaltă a străzii erau oameni extrem de veseli care aveau o nuntă. E normal să fie așa.
Plânsul are vremea lui, râsul are vremea lui, bocitul își are vremea lui, după cum spune Biblia.
Moartea e doar o virgulă, nu un punct, dar contează unde mergi după acea virgulă, iar traiectoria începe să fie trasată din viața de pe pământ dacă îl alegi pe Isus Cristos ca Domn și Mântuitor personal. Încredințează-ți viața și duhul în mâna lui Dumnezeu.
Creștinul care jelește trebuie să știe că jelirea are o dată de expirare în planul lui Dumnezeu, conform
„El va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus.” Apocalipsa 21:4
Isus a spus: Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi (Ioan 11:25).
Aici observăm unul din punctele pivot ale teologiei creștine, pentru că aici Isus explică autoritatea Sa asupra vieții și morții, afirmând că El este „Învierea și Viața”. Versetul focalizează cititorul modern pe credința autentică înțeleasă corect în Cristos.
Mai mult, se observă aici unul din punctele majore ale teologiei speranței creștine în promisiunea existenței vieții după sfârșitul vieții biologice.
Până la acel punct de tranziție pe care Dumnezeu îl decide, creștinul trebuie să se bucure de o viață abundentă generată de relația personală cu Isus Cristos, chiar dacă pe acest drum sunt presărate lacrimi, teste, râsete, frustrări, împliniri, bucurii, jelire.
GBU
Dr Vlad Schlezak, MSc,
medic psihiatru creștin, fondator psihoterapie/ consiliere creștin-medicală APCCM, autor, speaker
