Cine este cea mai mare persoană care a trăit vreodată? Orice creștin ar răspunde: „Isus Hristos.” Dacă ai fi întrebat un evreu, ți-ar fi răspuns, fără ezitare: „Moise.” Pentru evrei, Moise era figura supremă a istoriei: el i-a eliberat din sclavie și le-a dat Legea.
În această epistolă, autorul consideră necesar să le arate acestor creștini evrei că Isus este mai mare decât Moise (Evrei 3). Totuși, aici vedem că Moise a fost – și rămâne – în primul rând un om al credinței, ridicat de Dumnezeu într-un moment de mare nevoie pentru poporul Său.
Credința descrie relația noastră cu Dumnezeu — o relație care, în esență, este una de încredere. Relațiile se sprijină pe încredere. În acest pasaj din Evrei, autorul subliniază trei aspecte ale credinței lui Moise: Moise a ales ceea ce este nepieritor, a văzut ceea ce este nevăzut și a realizat ceea ce părea imposibil.
Evrei 11:23–29
Poate te confrunți cu o situație care pare imposibilă: în sănătate, în relații, în căsnicie, în familie, la locul de muncă, la școală sau la universitate. Ce putem învăța din credința lui Moise?
- Alege ce este nepieritor (v.23–26)
Moise a avut mari avantaje în viață:
- Era frumos din punct de vedere fizic (Exod 2:2).
- A fost crescut în palatul regal egiptean, cu o educație de elită.
- Avea în față perspectiva de a moșteni imensa bogăție a Egiptului și toate plăcerile unui prinț – inclusiv oricâte soții sau concubine și-ar fi dorit.
Tradiția iudaică sugerează chiar că ar fi putut ajunge pe tron, probabil cel mai puternic tron al vremii. Moise avea și avantajul credinței părinților săi (v.23) – dar el însuși trebuia să facă o alegere.
Pe de o parte, lumea îi oferea: bani, sex, putere. Pe de altă parte, putea să se identifice cu poporul lui Dumnezeu – o națiune de sclavi, disprețuită de egiptenii educați. Identificarea cu ei însemna pericol, batjocură și suferință.
Privind a doua opțiune, Moise vede „ceva mai de preț decât comorile Egiptului” (v.26): răsplata pe care o oferă Dumnezeu. El vede că plăcerile lumii sunt „trecătoare” (v.25), dar răsplata lui Dumnezeu este durabilă.
Există o „răsplată viitoare – păstrată în cer pentru voi” (1 Petru 1:4). Dar primești o răsplată chiar și acum, în relația ta cu Isus – o satisfacție pe care plăcerile trecătoare ale păcatului nu o pot oferi niciodată.
Ori de câte ori:
- alegi biserica în locul unui serial,
- pui bani deoparte pentru lucrarea lui Dumnezeu,
- voluntariezi la un adăpost,
- mergi la un curs Alpha,
- te trezești mai devreme ca să te rogi sau să citești Biblia,
alegi ceea ce este nepieritor.
Iar Dumnezeu te răsplătește cu prezența Lui, dragostea Lui și o bucurie pentru suflet. Moise a pus în balanță timpul în perspectiva eternității și a făcut un lucru absurd fără Dumnezeu, dar înțelept cu Dumnezeu. Ca și Moise, ai curajul să spui: „Renunțând la toate, aleg pe El.” (Aceesta este unul dintre acronimele englezești ale cuvântului FAITH.)
Spune „nu” plăcerilor trecătoare ale păcatului și „fixează-ți privirea asupra lui Isus” (Evrei 12:2).
- Vedeți pe Cel Nevăzut (v.27)
Tot ce vezi cu ochii tăi reprezintă doar o fracțiune minusculă din realitate.
- Cerul nopții: stelele vizibile sunt doar o infimă parte din cele care există.
- Chiar și cu cele mai puternice telescoape sau microscoape, rămân lucruri invizibile.
- Gândurile sunt invizibile, dar reale.
- Dragostea este invizibilă, dar reală.
- Dumnezeu este invizibil — dar real.
Evrei spune:
„Credința este încredințarea celor nădăjduite și dovada celor nevăzute” (11:1).
Există atât de multe dovezi pentru existența lui Dumnezeu, încât poți fi sigur de ceea ce nu vezi. Trăim prin credință, nu prin vedere. Iar credința ta Îi place lui Dumnezeu (11:6).
Moise a părăsit Egiptul de două ori:
- Prima dată ca fugar, după ce a ucis un egiptean.
- A doua oară ca lider al poporului lui Dumnezeu.
Între aceste două momente, Moise a perseverat — cu curaj, determinare și răbdare. Între alegere și victorie sunt multe lupte. Dar el s-a încrezut în Dumnezeu în tot acest timp.
Un alt acronim pentru FAITH este: „Când mă tem, Îl cred pe El.”
Moise s-a încrezut în Dumnezeul invizibil înaintea faraonului foarte vizibil. A îndurat mânia unui rege pe care îl putea vedea, pentru a-L onora pe Regele pe care nu-L vedea. Și tu îți exerciți credința atunci când perseverezi și te încrezi în „Cel Nevăzut” (v.27), chiar și atunci când circumstanțele tale vizibile sunt copleșitoare.
Credința creștină este încredere în o Persoană – în Isus. Credința ta Îl bucură pe El și El te va răsplăti.
- Înfruntă imposibilul (v.28–29)
Poate și tu te confrunți cu o situație care pare imposibilă. Credința este atât rod al Duhului, cât și dar al Duhului — iar Moise le-a avut pe ambele. Moise a făcut ceea ce i-a cerut Dumnezeu. Avea convingerea că Dumnezeu este puternic și că va face ce a promis. A crezut că Dumnezeu poate face semne și minuni, iar cel mai mare dintre ele a fost trecerea Mării Roșii (v.29).
Credința implică încredere. Acest aspect al credinței se scrie R-I-S-C — credința ca așteptare. Marea s-a deschis doar când Moise a făcut pasul credinței. Poate că acesta este „darul credinței” despre care vorbește Pavel (1 Corinteni 12:9), descris de profesorul Dunn ca: „acea misterioasă izbucnire de încredere care uneori se ridică în interiorul unei persoane într-o anumită situație.”
Credința ta a început cu o alegere — și adesea alegerea presupune renunțări. Apoi trebuie să rămâi statornic, crezând în puterea lui Dumnezeu care lucrează în viața ta. Vor fi momente în care Dumnezeu îți va da un „dar special al credinței” — o izbucnire misterioasă de curaj.
Amintește-ți: Nu gradul credinței tale contează, ci obiectul credinței tale. „Țintiți-vă privirile spre Isus…”
Mulțumește-I lui Dumnezeu astăzi pentru exemplul lui Moise și roagă-te ca, prin ajutorul Duhului Sfânt, să faci alegerile potrivite, să perseverezi în credință și să primești darul credinței. Alegând ceea ce este nepieritor și văzând ceea ce este nevăzut, vei putea și tu realiza ceea ce părea imposibil.
Poți să rostești rugăciunea pe care Maica Tereza obișnuia să o spună:
Rugăciune
„Doamne, mărește-mi credința, binecuvântează-mi eforturile și lucrarea mea, acum și în vecii vecilor. Amin.”
© Nicky Gumbel, 2024
Acest plan de lectură este adaptat după cartea „30 de zile” de Nicky Gumbel.
Este publicat de Hodder and Stoughton în Marea Britanie și de HarperCollins Christian Publishing în SUA.
