Doi ani au trecut. Doi ani lungi de la dimineața zilei de Simchat Torah — ziua sfântă al cărei nume înseamnă, literalmente, „Bucuria Torei”. Dar, în loc de sunete de închinare și râsete, cerul Israelului s-a umplut de sirene, iar sinagogile — de groază și de lacrimi fără sfârșit: țara era sub atac.
La sud, acolo unde copiii ar fi trebuit să se trezească odată cu răsăritul, se vedea fumul ridicându-se. Se auzeau focuri de armă, în locul muzicii unui festival în aer liber pentru tineri sau al tractoarelor care muncesc pământul Țării Sfinte. Aerul era încărcat cu strigăte pe care nicio mamă n-ar trebui să le audă vreodată…
Iar în acești doi ani, o tăcere grea s-a așezat peste fiecare inimă care iubește Israelul. 7 octombrie 2023 a rămas în urmă cu doi ani. Dar nu e departe: e mai aproape decât o amintire și mai dureros decât o cicatrice vindecată.
Însă în acea zi — și în fiecare zi din acești doi ani — Dumnezeu a fost aici. În adăposturile antiaeriene, unde rugăciunile se amestecă cu frica, Dumnezeu este acolo. Pe coridoarele spitalelor, unde sunetele rugăciunii și ale durerii se împletesc, Dumnezeu este acolo. Și în biserici, sinagogi, sufragerii, dormitoare și săli de clasă de pretutindeni, acolo unde rugăciunile se înalță către El, Dumnezeu este acolo. Doi ani, prin doliu și război și rugăciuni pentru pace, Dumnezeu și-a făcut simțită iubirea.
Am văzut această iubire cu ochii mei. Ca președinte și director general global al International Fellowship of Christians and Jews (The Fellowship), străbat străduțele înguste ale Israelului și drumurile largi ale Americii și îi văd prezența prin oamenii credincioși pe care îi întâlnesc — creștini și evrei care privesc Israelul nu prin ceața știrilor tipărite sau neclaritatea ecranelor, ci prin Scriptură. Ei deschid Biblia și citesc despre Avraam, Isaac, Iacov și știu că a binecuvânta Israelul înseamnă a iubi poporul lui Dumnezeu și a trăi Cuvântul Său.
Și astfel, la doi ani distanță, The Fellowship și milioanele noastre de susținători continuă lucrarea de a binecuvânta poporul lui Dumnezeu. Ridicăm adăposturi care îi protejează pe copii de rachete. Înființăm centre pentru traume, unde rănile se vindecă și viețile se refac. Clădim vieți noi pentru refugiații care fug de persecuție — doar pentru credința lor — și îi primim în patria lor biblică. Și construim punți — ale credinței, ale prieteniei și ale comuniunii — între creștini și evrei.
Una dintre aceste punți e împodobită cu steaguri. „Flags of Fellowship” este o mișcare globală în albastru și alb. În fața bisericilor și sinagogilor, în curți și prin campusuri, mâini mici și mâini brăzdate de timp înfig steaguri ale Israelului în pământ — fiecare în amintirea uneia dintre cele 1.200 de vieți pierdute în acea zi întunecată de acum doi ani și fiecare ca o proclamație a iubirii lui Dumnezeu.
Într-o lume în care steagurile sunt arse din mânie și ură, aceste steaguri radiază speranță.
Iar generozitatea curge ca un râu în spatele acestor steaguri. În acești doi ani, The Fellowship a oferit peste un sfert de miliard de dolari în ajutoare. Am ridicat pavilioane de spital capabile să reziste atacurilor cu rachete. Am dus hrană celor flămânzi, medicamente celor firavi, adăpost celor istoviți. Iar fiecare dintre aceste daruri este o mărturie a acestei iubiri — pentru Israel și pentru poporul lui Dumnezeu.
Fiecărui pastor, fiecărei bunici, fiecărui student și fiecărui „luptător în rugăciune” care iubește Israelul din toată inima — Todah Rabah — Vă mulțumim! Dragostea voastră este un colac de salvare. Dragostea voastră schimbă vieți. Dragostea voastră salvează vieți. Și dragostea voastră ne amintește, aici, în Israel, că nu stăm singuri.
La această a doua comemorare a zilei de 7 octombrie, chiar dacă ne amintim ura, deznădejdea, violența și întunericul acelei zile, chemarea lui Dumnezeu e limpede: răspundeți urii cu iubire. Răspundeți deznădejdii cu speranță. Răspundeți violenței cu vindecare. Și răspundeți întunericului cu lumină.
Sursa | CBN News
