Pentru fiecare om în parte, lumea pare să se învârtă în jurul lui: dorințele lui, munca lui, înțelegerea lui personală despre viață.
Însă lângă noi trăiesc și alți oameni, cu aceleași drepturi și cu daruri frumoase de oferit. Au alte nevoi, altă înțelegere despre viață.
Deasupra noastră este Dumnezeu, care ne-a creat pentru viață și fericire. Nu suntem la fel, dar suntem egali în ochii Lui.
Când îl privești pe celălalt ca pe un obiect al bunăstării tale, intri în conflict cu Creatorul lui.
Când îți folosești viața doar pentru tine, în mod egoist, intri în conflict cu propriul tău Creator.
Dar atunci când înțelegi că Dumnezeu este Tatăl nostru în mod egal, vei privi la aproapele tău așa cum te privești pe tine însuți.
„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.” Nu ca pe un obiect, nu mai prejos decât tine. Dar nici mai presus de tine, pentru că doar Dumnezeu este mai presus de noi, nimeni altcineva.
Această poziție cere maturitate și multă suferință pentru a fi însușită. Însă la final de viață vei ajunge să nu mai fii nici sclav, nici stăpân de sclavi, ci unul dintre mulții copii ai lui Dumnezeu.
Așa cum astăzi se sfârșește o zi dintr-un an, tot astfel, la un moment dat, se va sfârși și viața ta. Atunci se va trage o linie, iar tot ce ai făcut bun se va aduna. Dar totul va fi adunat în ființa ta, căci în veșnicie vei intra doar cu gândurile și sentimentele tale.
O viață trăită numai pentru tine va da un mare zero la adunarea finală și îți va arăta valoarea ta în ochii lui Dumnezeu.
Dar o viață trăită împreună cu ceilalți, aducând bucurie lor, se va aduna și îți va da o valoare veșnică: aceea de creator de fericire.
Deși am fost creați într-un mod minunat, frumusețea noastră sufletească crește doar în prezența lui Dumnezeu și se multiplică numai dăruind-o celor din jur. Singură, în egoism, ea se ofilește și moare.
Lucian Badescu,
Misionar și psihoterapeut
