Textul de mai jos este traducerea în limba română a mărturiei personale scrise de Dumitru Cornilescu pentru British and Foreign Bible Society, cu titlul „How I Turned to God and Told Others About It” („Cum L-am întâlnit pe Dumnezeu și am spus și altora despre aceasta”). Mărturia a circulat în engleză, iar originalul românesc nu s-a păstrat integral. Am cules сâteva frânturi din mărturia lui Dumitru Cornilescu.
„Am studiat în școală pentru a deveni preot. Iubeam Scriptura, dar nu știam ce înseamnă să ai un Mântuitor personal. Credeam că dacă îmi voi împlini îndatoririle religioase și voi duce o viață morală, voi fi pe placul lui Dumnezeu. Însă, în adâncul inimii mele, aveam o foame pe care nimic nu o putea potoli. Citeam Biblia, dar o citeam cu ochii unui om care caută idei, nu cu ochii unui suflet flămând după viață.
Când am ajuns la cuvintele din Epistola către Romani: «Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu» (Rom. 3:23), m-am împotrivit mult timp acestui adevăr. Îmi spuneam: «Eu nu am ucis, nu am furat, nu am făcut rău. Cum aș putea fi socotit un păcătos?». Dar lumina Scripturii era prea puternică. Ea străpungea toate scuzele mele și mă așeza față în față cu realitatea: și eu eram un păcătos care avea nevoie de iertare.
Totdeauna am crezut că păcatul este doar crimă, beție, desfrâu. Dar când am citit în Evanghelia după Matei: «Oricine se mânie pe fratele său va cădea sub judecată» (Mat. 5:22), m-am cutremurat. Pentru că, dacă așa stau lucrurile, atunci toți păcătuim zilnic. Atunci eu nu eram un om curat, ci unul vinovat înaintea lui Dumnezeu.
Cum L-am întâlnit pe Dumnezeu și am spus și altora despre aceasta?
Am început să citesc Scriptura nu doar pentru a o traduce, ci pentru a o înțelege cu adevărat. Și, citind-o, ea a început să mă traducă pe mine. Îmi dezvăluia starea inimii, îmi arăta gândurile ascunse, mă așeza înaintea lui Dumnezeu așa cum eram, fără măști și fără scuze.
Încetul cu încetul, am descoperit ceva ce nu știusem niciodată: că nu avem un Mântuitor mort, ci un Mântuitor viu. Nu un Hristos îndepărtat, ci Unul care trăiește și poate intra într-o relație personală cu noi. Și aceasta a fost a doua mare treaptă în viața mea. Nu era de ajuns să cred că Hristos a murit pe cruce pentru păcatele lumii. Trebuia să înțeleg că El trăiește și astăzi și că dorește să fie Mântuitorul meu personal.
Ultima treaptă a fost cea mai cutremurătoare: am înțeles că El nu este doar Mântuitor, ci și Domn. Dacă El m-a iertat, dacă El m-a curățit, atunci viața mea nu mai îmi aparține. El are drept asupra mea și eu trebuie să-I aparțin Lui în totul. Din acea clipă am știut că singura viață vrednică de trăit este aceea în care Hristos este Domn și Stăpân.
În acea lumină nouă am văzut altfel viața și slujirea. Mi-am zis: dacă Hristos este viu și dacă El poate schimba viața unui om, atunci aceasta trebuie spusă poporului meu. Mi-am zis: Aceasta va fi lucrarea mea ca preot – să fac cunoscută această viață adevărată oamenilor.
Îmi aduc aminte că citeam din Evanghelie și simțeam că ea arde în mine. Nu mai era doar un text vechi, ci un Cuvânt viu, care vorbea sufletului meu. Și am știut că nu am voie să păstrez numai pentru mine ceea ce am găsit. Era o comoară pe care trebuia să o dau mai departe.
Din acel moment, fiecare pagină a Scripturii a devenit pentru mine o poruncă și o însărcinare: să spun și altora ceea ce eu am aflat. Nu prin cuvintele mele, ci prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu, care schimbă inimi și dă viață nouă.
Am înțeles curând că toată puterea mea, toată valoarea mea ca om credincios și ca slujitor al lui Dumnezeu nu vine din mine, ci din Scriptură. Tot ce sunt și tot ce am ca mărturie este luat din Biblie și dăruit prin Biblie. Fără ea, aș fi fost un om gol, fără rădăcini, fără putere.
Biblia nu este doar o carte, este suflarea lui Dumnezeu. Ea îți vorbește atunci când o citești cu inima deschisă. Ea te mustră când ești pe un drum greșit. Ea te mângâie când ești zdrobit. Ea îți dă curaj când te simți slab și te ridică atunci când ești căzut.
Pentru mine, Biblia a devenit prietenul cel mai apropiat și singurul izvor sigur de adevăr. Tot ce am predicat, tot ce am spus altora, tot ce am dăruit prin cuvânt sau prin scris a fost luat de aici. De aceea spun: dacă am avut vreo valoare în viața mea, aceasta se datorează numai Scripturii.
După ce am aflat această viață nouă în Hristos, nu am mai putut să tac. Am simțit că trebuie să spun și altora ceea ce Dumnezeu a făcut pentru mine. Nu era o datorie impusă, ci o nevoie lăuntrică, o bucurie pe care nu o puteam ține ascunsă. Cum să nu vorbești despre Cel care ți-a dat viață, pace și iertare?
Atunci am înțeles și mai adânc rostul lucrării mele de traducere a Bibliei. Nu am tradus doar ca să ofer o carte mai ușor de citit. Am tradus pentru ca oamenii să se întâlnească cu Hristos cel viu, așa cum m-am întâlnit și eu. Traducând, am simțit că nu eu sunt cel care a lucrat, ci Scriptura m-a modelat pe mine, iar apoi, prin mine, a vrut să ajungă la inimile altora.
Dacă un singur om Îl va găsi pe Mântuitorul prin această Biblie, atunci viața mea nu a fost în zadar. Dar eu cred că Dumnezeu o va folosi pentru mulți, pentru ca neamul nostru să cunoască mântuirea.”
Sursa: British and Foreign Bible Society
