„Toți cei ce ședeau în sobor s-au uitat țintă la Ștefan, și fața lui li s-a arătat ca o față de înger.” (Faptele Apostolilor 6:15)
Fie ca această meditație referitoare la martiriul Sfântului Ștefan să se numească: Dumnezeu și salonul Său de frumusețe.
Vin dintr-o lume mai deosebită. România, țara mea natală, era o țară comunistă. Vin dintr-o lume a închisorilor și a lagărelor de muncă forțată. O lume cu multe, multe spaime și multe, multe lacrimi. Și, orice v-ar spune ziarele sau chiar oameni ai bisericii, nu uitați de lacrimile fraților și surorilor voastre din țările comuniste. Sunt mii de femei în închisorile comuniste.
În lagărul de muncă unde am fost închisă erau, de asemenea, închiși cel puțin o sută de mii de bărbați. Când bărbații erau închiși în închisori, bisericile și creștinii rămâneau fără pastorii lor. Comuniștii adunau de asemenea și femeile creștine, și mii și mii de femei erau aruncate în închisoare sau în lagăre de muncă.
Când eram în închisoare, fără nimic, nemâncate, bătute, munceam la un moment dat la construirea unui canal și trebuia să aruncăm pietre grele într-un râu. Ridicam aceste pietre grele și pietrele ne tăiau mâinile și le făceau să sângereze, dar nu numai mâinile noastre sângerau, ci și inimile noastre sângerau. Mame și soții, în spatele ușilor zăvorâte și al barelor de fier.
Câteodată, comuniștii aduceau câțiva copii într-o celulă vecină și începeau să-i bată. Noi eram șase sau șapte în celula de lângă și, când copiii au început să țipe și să plângă, una dintre noi a spus: „Este Maria mea.” Am început toate să plângem. Fiecare era convinsă că era copilul ei, căzut în mâinile comuniștilor, care era bătut. Toate am strigat: „Copilul meu!”, chiar dacă nu i-am văzut pe acești copii.
Aveți copii. Prețuiți-i. Oferiți-le din timpul vostru. Oferiți-vă inima copiilor voștri. Mulțumiți Domnului că-i aveți. Comuniștilor le-ar plăcea să-i aibă în mâini pe ei, și mintea lor de asemenea.
Așa că munceam la acest canal. Nu știam niciodată ce zi este. Nu exista duminică, nici Crăciun sau Paște. Câteodată, când lucram pe câmp, cineva șoptea: „E duminică”, și puteai vedea prizonierii muncind și vărsând lacrimi, amintindu-și o astfel de dimineață frumoasă pe care o putuseră petrece altădată în casa Domnului.
Ar trebui să vă prețuiți biserica, pastorii. Rugați-vă pentru aceia care azi, cu miile și miile, în blocul comunist, în țări precum China, Coreea de Nord, chiar și Cuba, sunt pe undeva înghețați, înfometați, bătuți. Amintiți-vă de aceștia. Rugați-vă pentru ei și învățați să mulțumiți Domnului pentru multele binecuvântări pe care le aveți.
Într-una din aceste duminici, când am fost aduse în celula noastră, câteva dintre noi, cinci sau șase femei, ne-am adunat pe ciment, sub pat, pentru a reuși să ne rugăm împreună fără a putea fi văzute prin vizetă (pentru că ușa avea o deschizătură, o vizetă). Nu am avut o Biblie. Nu am văzut o Biblie. India, precum știți, este o țară săracă, foarte, foarte săracă. Când am vizitat India, le-am spus creștinilor indieni: „V-ați gândit vreodată cât de bogați sunteți? Întotdeauna auzi vorbindu-se despre India cea săracă, dar v-ați gândit vreodată cât de bogați sunteți având Biblia?”
Comuniștii nu au putut să ne ia ceea ce am adunat în inimile noastre: puțină credință, puțină speranță și puțin din Cuvântul Domnului. Mulțumiți Domnului pentru că aveți Biblia. Acolo este scris că Ștefan era plin de Duhul Sfânt și de înțelepciune de la Dumnezeu. Și când ești plin de înțelepciunea lui Dumnezeu și de Duhul Sfânt, nu e de mirare că fața lui era frumoasă, ca o față de înger.
Pe când vorbeam în șoaptă, sub pat, despre Sfântul Ștefan, aveam printre noi o doamnă — una dintre cele mai bogate femei din România. Ea nu era o creștină. Era închisă pentru că soțul ei fusese liderul politic al țării. Atunci ea a zis: „Mă întreb despre voi, creștinii. Păreți a fi femei inteligente, dar cum puteți crede că Ștefan, stând în fața dușmanilor săi, știind că poate fi trimis la moarte… cum puteți crede că fața lui putea fi atât de frumoasă?”
O doamnă creștină a răspuns: „Îmi pare rău pentru tine. Tu nu-L cunoști pe Isus, Fiul lui Dumnezeu. Căci ori de câte ori Isus vine în inima cuiva, El nu vine niciodată singur. Vine întotdeauna cu toate bogățiile Lui. El vine cu îngerii Lui. El vine cu gloria cerului, astfel că, atunci când îți deschizi inima și Isus vine în inima ta să-ți fie Dumnezeu și Mântuitor, El aduce și frumusețea Sa. Și astfel, Ștefan poate fi frumos precum un înger.”
Și, în timp ce vorbeam, ușa s-a deschis deodată; gardianul comunist a venit direct la locul unde eram adunate sub pat, ne-a scos pe toate afară și ne-a dat fiecăreia câte o bătaie teribilă; sângerând și pline de răni, ne-a aruncat înapoi în celulă. Dar noi, creștinii, cunoșteam prețul ce trebuia plătit pentru că vorbeam despre Biblie și pentru că ne rugam.
Ne era însă frică pentru această doamnă — cum va reacționa ea și ce va spune. Și, în timp ce ne gândeam la aceste lucruri, prima care a venit să-mi vorbească a fost această doamnă foarte, foarte bogată, care acum era săracă și înfometată, cu fața sângerând toată, acoperită cu sânge și lacrimi. Ea a spus: „Acum știu foarte clar că acești comuniști îi persecută pe creștini; știu foarte clar că ne-au bătut doar pentru că am vorbit despre Isus, și — foarte clar pentru mine — aceasta este cea mai bună dovadă că Dumnezeul vostru este într-adevăr Dumnezeu. Și Isus al vostru va fi pentru mine Isus Mântuitorul.” Dar ea nu știa că acum fața ei, mânjită cu sânge și lacrimi, strălucea și era frumoasă precum fața unui înger.
Din amintirile închisorilor…
De Sabina Wurmbrand
Publicat cu acordul fiului Mihai Wurmbrand
Sursa: Misiunea Creștină Richard Wurmbrand
