În această zi de mare sărbătoare, când proclamăm biruința Domnului Isus, care a înviat dintre cei morți, nu se poate să nu ne întrebăm: ce a făcut Domnul în ziua învierii?
Știm că a făcut lucrări mari în timpul celor trei ani și jumătate ai misiunii Lui publice. Apoi Și-a încheiat această misiune prin lucrările mari împlinite în săptămâna patimilor.
Cred că această săptămână este numită „mare” nu numai după măsura suferințelor pe care Domnul le-a îndurat și prețul pe care El l-a plătit, ci este mare și datorită lucrărilor pe care le-a împlinit, precum: învierea lui Lazăr, împlinirea profețiilor, vindecări la templu, blestemarea smochinului, vindecarea urechii robului marelui preot etc.
Dar ce a făcut Domnul în prima zi de după înviere? Ne-am aștepta să meargă să-i pedepsească pe fruntașii lui Israel și să Se răzbune pe cei care L-au acuzat pe nedrept și L-au condamnat la moarte.
Nimic însă din toate acestea, fiindcă încă nu este vremea pedepsei. El a făcut însă lucrări mărețe și memorabile, dintre care menționez faptul că:
- A comunicat biruința
Biruința Domnului, prin învierea dintre cei morți, a fost confirmată mai întâi prin mesajul îngerului, care a spus femeilor:
„Nu vă temeți; căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul” (Mat. 28:5-6).
Apoi a fost dovedită de mărturiile de la mormânt: piatra răsturnată, mormântul gol, fâșiile de pânză care au rămas jos și ștergarul care a fost făcut sul și așezat deoparte.
Biruința Domnului a fost anunțată și prin mesajul străjerilor care păziseră mormântul. Aceștia, dis-de-dimineață, au vestit preoților celor mai de seamă toate cele întâmplate la mormânt, confirmând că Hristos a înviat.
Numai că biruința asupra păcatului, morții și a diavolului a fost proclamată chiar de Domnul Isus, care, atunci când a întâlnit femeile chiar în grădina mormântului, le-a spus: „Bucurați-vă!” (Mat. 28:9).
În context biblic, termenul „charie” (χαῖρε) nu este doar o urare de politețe, ci exprimă triumf și victorie deplină, care redefinește nu numai biruința asupra vrăjmașilor, ci și bucuria profundă din perspectivă spirituală, reprezentând învierea la viață, părtășia cu Dumnezeu și nădejdea slavei.
De aceea, înainte de a se saluta cu „pace”, primii creștini s-au salutat cu „charie”, care implică și darul păcii.
Apoi, în prima zi de după înviere, Domnul Isus:
- A confirmat învierea
Învierea Domnului Isus nu este o poveste, un mit sau o iluzie a ucenicilor care au dorit să adauge un „happy-end ” la slujirea mesianică.
Învierea este un act real, fiindcă însuși Domnul Isus a prezentat dovezi în acest sens. I-a adresat o singură întrebare Mariei Magdalena, iar ea a înțeles că Cel care îi vorbește este Învățătorul (Ioan 20:15-16).
Apoi le-a arătat ucenicilor mâinile și picioarele străpunse, arătând că El nu este un duh, ci o persoană reală — Învățătorul și Domnul lor, care a murit, dar acum a înviat (Ioan 20:19-23).
Dacă încă mai cauți dovezi ale învierii, cere Domnului să ți se arate și, cu siguranță, nu vei mai avea nicio întrebare.
În aceeași zi de după înviere, Domnul Isus:
- A câștigat pe Petru
Pentru apostolul Petru, arestarea Domnului Isus a însemnat cea mai mare cădere. Înainte de cântatul cocoșului, în curtea marelui preot, el s-a lepădat de Domnul de trei ori (Mat. 26:69-75).
Colegul său, Iuda, L-a trădat pe Domnul și a sfârșit într-un mod foarte trist, punându-și capăt zilelor. Numai că, în contrast cu el, apostolul Petru a avut parte de har și de reabilitare.
Deși întâlnirea Domnului cu Petru nu ne este prezentată în mod detaliat, Petru este menționat printre cei din camera de sus (Luca 24:34), iar la Marea Tiberiadei a primit încredințarea să pască mielușeii, oițele și oile din turma Domnului (Ioan 21:15-17).
Ce mare transformare: cel care s-a lepădat a fost câștigat și reabilitat! Nu cumva te asemeni lui Petru? Să știi că Domnul încă te caută. Iar dacă ai căzut și crezi că pentru tine nu mai este nicio șansă, Domnul, care S-a îndurat de Petru, are aceeași îndurare și pentru tine!
Tot în ziua întâi de după înviere, Domnul Isus:
- A confruntat rătăcirile
În ziua învierii, spre seară, doi ucenici au rătăcit, fiindcă se îndreptau spre Emaus. Dar rătăcirea lor a fost mult mai mare din perspectivă spirituală. Erau triști, fără credință și fără nădejde.
Pentru ei însă, Domnul a folosit anunțurile profetice din psalmi și profeți. Apoi, la frângerea pâinii, le-a arătat mâinile străpunse, fapt care le-a deschis ochii și ei au înțeles că este Domnul. Apoi le-a dezlegat picioarele ca să se întoarcă în Ierusalim și le-a dezlegat limba ca să mărturisească că L-au văzut pe Domnul.
Care sunt rătăcirile care te încearcă? Fii atent la cercetarea Domnului, specifică pentru tine, și vei găsi drumul cel bun!
Nu în ultimul rând, chiar în ziua învierii, Domnul Isus:
- A consolidat părtășia
Moartea Domnului Isus i-a împrăștiat pe ucenici, dar învierea Lui i-a adus din nou împreună. Cei risipiți s-au întors în camera de sus, cei plini de frică erau acum plini de curaj, iar cei tăcuți au început să proclame vestea biruinței Domnului.
Dacă încă mai ești departe de casă și de Domnul, ascultă glasul Domnului și vino acasă.
Fiindcă nu mai este mult și Domnul ne va aduna în țara de sus, ca să fim acasă cu Domnul pentru totdeauna. Întoarce-te acasă la Domnul acum, ca să fii împreună cu El toată veșnicia!
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
