În timp ce a umblat pe pământ, Isus a arătat cum trebuie să iubim. I-a primit pe cei marginalizați și pe cei respinși și le-a oferit har.
Nu i-a condamnat pe cei care au păcătuit, ci i-a chemat la o relație cu Dumnezeu și o viață trăită pentru El. A împărțit masa cu cei mai de jos din societate și le-a oferit speranță. A avut milă de cei bolnavi și i-a vindecat.
În ultimele Sale ore prețioase alături de ucenici, în noaptea Cinei celei de Taină, scopul Său a fost să arate de ce a venit pe pământ. Umbra crucii se apropia tot mai mult, iar Isus le-a descoperit ucenicilor sensul central al misiunii Sale: dragostea lui Dumnezeu — „Dragostea dusă până la capăt”, în toată plinătatea ei (conform Ioan 3:16).
O vedem în Paște, ca imagine a răscumpărării. O vedem în grădină, unde Isus Se luptă cu frica. O vedem pe cruce. Ce dragoste mai mare există decât aceea în care un om își dă viața pentru altul?
Actul suprem de dragoste al lui Isus pentru ucenicii Săi și pentru lume a fost moartea Sa, pentru a restaura relația noastră cu Dumnezeu Tatăl. A fost un act de slujire care nu poate fi niciodată răsplătit.
Dragostea este, în primul rând, jertfă. La cruce, Dragostea însăși a devenit jertfă, pentru ca noi să fim izbăviți de moarte. Prin credința în jertfa Domnului Isus avem viața veșnică. Prețul morții a fost plătit pentru noi la Calvar; de aceea ne amintim de plinătatea dragostei Lui.
Hristos a înviat și este viu în vecii vecilor. El ne-a iubit și ne iubește până la capăt.
Sărbători binecuvântate!
Ionuț Cuceuan (director executiv Wycliffe România)
