Miercuri, 14 Nisan, reprezintă împlinirea „ceasului” pentru care Isus a venit în lume. În calendarul iudaic, aceasta este Ziua Pregătirii Paștelui, iar desfășurarea evenimentelor urmează, cu o precizie remarcabilă, tiparul jertfelor de la Templu. Fiecare moment al zilei capătă o semnificație profundă, în relație directă cu ritualul pascal.
Judecata din timpul nopții (00:00 – 06:00)
După arestarea din Grădina Ghetsimani, Isus este dus succesiv înaintea mai multor autorități religioase: mai întâi la Ana, apoi la Caiafa și, în final, în fața întregului Sanhedrin.
Procesele au loc în timpul nopții, deși Legea interzice judecarea cauzelor capitale în aceste condiții. Liderii religioși caută martori mincinoși pentru a construi o acuzație. În momentul în care este întrebat sub jurământ dacă este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Isus răspunde afirmativ.
Această declarație este interpretată drept blasfemie. El este condamnat, batjocorit și supus violențelor. În același interval, Petru se leapădă de trei ori de Învățătorul său, împlinind astfel avertismentul primit anterior.
Procesul roman (06:00 – 09:00)
În lipsa autorității de a pronunța pedeapsa capitală, conducătorii evrei Îl duc pe Isus înaintea guvernatorului roman, Pilat. După interogatoriu, Pilat declară că nu găsește nicio vină în El și îl trimite la Irod, care, la rândul său, îl retrimite înapoi.
În încercarea de a evita condamnarea, Pilat propune eliberarea unui deținut, conform obiceiului de Paște. Mulțimea, influențată de liderii religioși, cere eliberarea lui Baraba și răstignirea lui Isus. Sub presiunea publică, Pilat se spală simbolic pe mâini, ordonă biciuirea și Îl predă soldaților pentru execuție.
Răstignirea – „ceasul al treilea” (09:00)
Conform relatării din Marcu 15:25, răstignirea are loc la „ceasul al treilea”, adică în jurul orei 09:00. În același timp, la Templu, preoții pregăteau jertfa zilnică de dimineață (Tamid). În timp ce ritualul sacru se desfășura, Isus era răstignit, întinzându-Și brațele pe lemnul crucii.
Întunericul – „ceasul al șaselea” (12:00 – 15:00)
Între orele 12:00 și 15:00, asupra țării se așterne un întuneric neobișnuit. Potrivit relatării din Matei 27:45, acest fenomen durează trei ore.
Evenimentul nu poate fi explicat ca o eclipsă naturală, având în vedere contextul astronomic al sărbătorii. El este interpretat ca un semn cu semnificație spirituală profundă, marcând momentul în care Isus poartă păcatul lumii.
Moartea – „ceasul al nouălea” (15:00)
În jurul orei 15:00, Isus Își dă duhul, conform relatărilor evanghelice (Matei 27:46-50).
Acesta este momentul în care, la Templu, era sacrificat mielul pascal pentru întreaga națiune. În aceeași clipă, perdeaua Templului se rupe în două, de sus până jos, simbolizând deschiderea accesului către Locul Preasfânt.
Moartea lui Isus coincide astfel cu împlinirea simbolică a jertfei pascale.
Străpungerea și graba (15:00 – 17:30)
Pentru a grăbi moartea celor răstigniți, soldații zdrobesc picioarele celor doi tâlhari. Ajungând la Isus, constată că acesta murise deja.
În conformitate cu prescripțiile din Exodul 12:46, oasele mielului de Paște nu trebuiau să fie frânte. În schimb, un soldat Îi străpunge coasta cu o suliță, din care curge sânge și apă.
Îngroparea (17:30 – 18:00)
Iosif din Arimateea, împreună cu Nicodim, solicită trupul lui Isus. Aceștia îl înfășoară în pânză de in, împreună cu smirnă și aloe, conform obiceiurilor funerare.
Întreaga procedură este realizată în grabă, înainte de apusul soarelui, moment care marchează începutul zilei de 15 Nisan, Sabatul Înalt.
Trupul este depus într-un mormânt nou, săpat în stâncă, situat într-o grădină din apropierea locului răstignirii. Piatra este rostogolită la intrare chiar înainte de apus, încheind astfel ziua jertfei.
Autor: Dorin Rus
