Marți, 13 Nisan, reprezintă ultima zi de libertate deplină a lui Isus și momentul în care evenimentele se îndreaptă decisiv spre împlinirea jertfei. Spre deosebire de zilele anterioare, marcate de confruntări publice în Templu, această zi este caracterizată de retragere, pregătire și desfășurarea unor acțiuni esențiale, atât vizibile, cât și ascunse.
Complotul și trădarea
În timp ce Isus Se află, cel mai probabil, în Betania, la Ierusalim are loc o întrunire decisivă. Arhiereii și bătrânii poporului se adună în curtea marelui preot, Caiafa, unde hotărăsc să-L prindă prin vicleșug și să-L omoare. Totuși, decid să evite intervenția în timpul praznicului, „ca să nu se facă tulburare în norod” (Matei 26:5).
În acest context, Iuda Iscarioteanul vine la ei și le propune trădarea: „Ce vreți să-mi dați și-L voi da în mâinile voastre?”. În schimb, primește treizeci de arginți – suma stabilită în Lege drept despăgubire pentru un sclav (Exodul 21:32). Astfel, Mesia este evaluat la prețul cel mai de jos, într-un gest cu profundă încărcătură simbolică.
Ungerea pentru îngropare
În contrast cu complotul din Ierusalim, în Betania are loc un act de devoțiune profundă. Isus se află la masă în casa lui Simon Leprosul, când o femeie – identificată în alte relatări ca Maria, sora lui Lazăr – vine cu un vas de alabastru plin cu mir de nard curat, foarte scump, și îl toarnă pe capul și picioarele Lui.
Reacția ucenicilor este de nemulțumire, considerând gestul o risipă. Isus însă le răspunde:
„Ea a făcut un lucru frumos… căci, turnând acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea îngropării Mele” (Matei 26:12).
În tradiția Torei, jertfele erau unse înainte de a fi aduse. În acest sens, ungerea primită de Isus capătă semnificația unei pregătiri directe pentru jertfă, realizată nu prin ritual oficial, ci printr-un act autentic de iubire și credință.
Instrucțiunile pentru Cina cea de Taină
Spre după-amiază, ucenicii Îl întreabă unde vor pregăti masa de Paște. Isus îi trimite pe Petru și Ioan în cetate, oferindu-le un semn precis: vor întâlni un om purtând un urcior cu apă – un detaliu neobișnuit în contextul vremii.
Aceștia sunt îndrumați să-l urmeze până la o casă unde li se va arăta o „odaie de sus”, pregătită pentru masă. Discreția acestui aranjament are un rol strategic, prevenind divulgarea locului înainte ca Isus să-Și poată transmite ultimele învățături ucenicilor.
Începutul zilei de 14 Nisan
Odată cu apusul soarelui de marți, începe, conform calendarului evreiesc, ziua de 14 Nisan. În această seară are loc Cina.
Isus Se așază la masă împreună cu cei doisprezece și spune:
„Am dorit mult să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de patima Mea” (Luca 22:15).
Momentul are o semnificație aparte: în timp ce poporul urma să sacrifice mieii în ziua următoare, Isus anticipează această masă, întrucât El Însuși urmează să devină jertfa. Astfel, cronologia subliniază rolul Său de „Paștele” împlinit.
În cadrul cinei, Isus spală picioarele ucenicilor, oferind un exemplu concret de slujire și redefinind conceptul de autoritate în Împărăția lui Dumnezeu.
Ghetsimani și arestarea
După cină, Isus și ucenicii merg în Grădina Ghetsimani. Aici are loc unul dintre cele mai intense momente: rugăciunea și agonia înaintea suferinței.
Isus Se roagă: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta”, exprimând tensiunea dintre natura umană și supunerea față de voia divină.
În timpul nopții, Iuda apare însoțit de o ceată înarmată. Prin gestul trădării, Isus este identificat și arestat, fiind dus la casa marelui preot.
Concluzie
Ziua de 13 Nisan se încheie într-un contrast puternic: pe de o parte, pregătirea liniștită și profundă a jertfei; pe de altă parte, trădarea și complotul care se pun în mișcare.
Ultima zi de libertate se transformă astfel în pragul decisiv al patimilor, unde fiecare eveniment contribuie la împlinirea planului anunțat în Scripturi.
Autor: Dorin Rus
