La sfârșitul zilei în care a intrat în Ierusalim, Domnul Isus a făcut o declarație surprinzătoare. Văzând atitudinea locuitorilor Ierusalimului și reacția acestora față de evenimentele care au avut loc în acea zi, a spus:
„Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.” (Luca 19:42)
Prin această mărturisire, Domnul Isus a arătat că ziua în care a intrat în Ierusalim este importantă, fiind:
- O zi a împlinirii
Deși a mai venit la Ierusalim și în alte ocazii, de această dată, ziua intrării în Ierusalim a însemnat împlinirea profeției care i-a fost descoperită lui Daniel de către îngerul Gabriel, care i-a spus:
„Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veșnice, până la pecetluirea vedeniei și prorociei și până la ungerea Sfântului sfinților.
Să știi, dar, și să înțelegi că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul, la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi, timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare.
După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul va fi stârpit și nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Locaș, iar sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit și, împreună cu el, și pustiirile.” (Dan. 9:24–26)
Numărătoarea celor șaizeci și nouă de săptămâni de ani, anunțate lui Daniel, începe de la momentul în care s-a emis porunca de reconstruire a Ierusalimului, emisă de către împăratul Artaxerxe, în luna Nissan a anului 445/446 î.Hr., și s-a împlinit exact în ziua când Domnul a intrat în Ierusalim.
De aceea, intrarea Domnului Isus în Ierusalim trebuie să fie o mare dovadă că Dumnezeu împlinește tot ceea ce a prevestit, întocmai și la timpul stabilit.
Pe lângă împlinirea timpului referitor la intrarea în Ierusalim, noi mai avem dovada morții și a învierii Domnului Isus, a distrugerii templului de către armatele romane în anul 70 și a răspândirii evreilor printre toate națiunile lumii. Cea mai mare împlinire din zilele noastre este însă reînființarea statului Israel, în data de 14 mai 1948.
De la acest moment au trecut deja 77/78 de ani, fapt care ne arată că suntem aproape de începutul ultimei săptămâni de ani anunțate lui Daniel. Aceasta va însemna apariția și domnia lui Anticrist, iar după trei ani și jumătate de pace relativă (vremea necazului) vor urma alți trei ani și jumătate de război generalizat (vremea necazului cel mare).
Ai ochii deschiși să vezi dovezile care arată că El este Mesia? Și ai mintea luminată ca să înțelegi ceasul istoriei din perspectiva lui Dumnezeu? Nu mai este mult și Domnul Isus va intra încă o dată în Ierusalim, dar nu blând, smerit și călare pe măgăruș, ci îmbrăcat în slavă, ca Împărat și Domn glorios. Ești pregătit pentru acest moment și vei fi în mulțimea celor răscumpărați care Îl vor însoți în acea zi?
Apoi, intrarea Domnului Isus în Ierusalim a fost:
- O zi a mărturiei
În această zi, mai mult decât oricând, Domnul Isus a confirmat, prin mai multe mărturii, că El este Mesia, precum:
a. Prin locul dinspre care venea
Evangheliștii Matei și Luca descriu cu exactitate locul dinspre care venea Domnul Isus atunci când a intrat în Ierusalim, afirmând:
„Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre muntele Măslinilor…” (Mat. 21:1)
„Și când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâșul muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.” (Luca 19:37)
Aceste specificații nu au fost la întâmplare. Pentru israeliți, venirea lui Mesia este strâns legată de muntele Măslinilor. După cum a anunțat profetul Zaharia, acesta este locul de unde va începe izbăvirea lui Israel:
„Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în fața Ierusalimului, spre răsărit.” (Zah. 14:4)
Deși acest text profetic are semnificații mai ales cu privire la cea de-a doua venire a lui Mesia, văzând alaiul celor ce-L însoțeau pe Domnul, cei din Israel ar fi trebuit să-și pună întrebări și să vadă în acest fapt împlinirea profeției care Îl identifica pe Mesia.
Apoi, identitatea Sa este descoperită:
b. Prin însemnele profetice care Îl evidențiau
Cu mult timp înainte, același profet Zaharia a arătat copiilor lui Israel felul în care va veni Mesia (ca Mântuitor), spunând:
„Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe.” (Zah. 9:9)
Este atât de interesant că, în ziua intrării în Ierusalim, Domnul Isus a împlinit această profeție până în cele mai mici detalii. El a trimis pe ucenici în satul prin care avea să treacă, cerându-le să-I aducă un măgăruș.
Iar despre acesta se face o subliniere concretă: este mânzul unei măgărițe, pe care n-a mai încălecat nimeni (Mat. 21:2; Luca 19:30; Marcu 11:2; Ioan 12:14).
Deși unii dintre evangheliști au prezentat în mod succint evenimentul intrării Domnului Isus în Ierusalim, niciunul dintre ei nu a pierdut din vedere acest fapt: „Domnul Isus a intrat în Ierusalim călare pe un măgăruș!”
Deși pare o scenă mai degrabă smerită decât sărbătorească, acest amănunt n-a fost împlinit cu atâta grijă și menționat la întâmplare. Acesta este un însemn profetic al identificării lui Mesia.
De fapt, doi dintre evangheliști subliniază în mod concret această corespondență între ceea ce a anunțat profetul Zaharia și ceea ce a împlinit Domnul Isus, menționând că:
„…toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: «Spuneți fiicei Sionului: Iată că Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe»” (Mat. 21:4–5; Ioan 12:14–15).
Dar, mai mult decât atât, identitatea Domnului Isus este descoperită și:
c. Prin strigătul mulțimii
La intrarea Domnului Isus în Ierusalim, mulțimea a fost antrenată într-o cântare de laudă. Deși, pentru mulți, aceasta a fost doar o reacție spontană, cuvintele pe care le-au rostit au un mesaj deosebit:
„Osana Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!” (Mat. 21:9)
Această cântare a fost mai mult decât o urare frumoasă adresată Domnului Isus sau un simplu mod în care a fost exprimată bucuria care a cuprins inimile celor care L-au întâmpinat. Ea cuprinde un anunț și o mărturisire deosebită despre identitatea Domnului Isus.
„Osana” era un strigăt după ajutor: „Salvează-ne, Doamne!” sau „Salvează-ne acum!”
Iar mărturisirea „Fiul lui David” era o recunoaștere a obârșiei împărătești a Domnului Isus și o confirmare a împlinirii promisiunii făcute de Dumnezeu lui David.
Este interesant că Domnul Isus nu este numit fiul lui Iosif, așa cum era cunoscut în Galileea și cum obișnuiau să-L numească preoții și cărturarii, ci Fiul lui David — un mare însemn profetic.
Mai mult însă decât atât, în cântarea lor, cei din mulțime folosesc și declarația „Cel ce vine în Numele Domnului”. Această declarație Îl identifică în mod specific pe Mesia.
Această expresie, „Cel ce vine”, era un nume atribuit numai lui Mesia:
„Iată ce vestește Domnul până la marginile pământului: «Spuneți fiicei Sionului: Iată, Mântuitorul tău vine; iată, plata este cu El și răsplătirile merg înaintea Lui.»” (Isaia 62:11)
Așa L-a anunțat și Ioan Botezătorul, spunând: „…Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine…” (Mat. 3:11).
Iar când era întemnițat, dorind să se asigure despre identitatea Domnului Isus, Ioan a trimis pe ucenicii săi să-L întrebe: „Tu ești Acela care are să vină sau să așteptăm pe altul?” (Mat. 11:3)
Auzind această declarație, putem spune că a fost îndreptățită reacția preoților celor mai de seamă și a fariseilor, care s-au umplut de mânie (Mat. 21:15) și au cerut Domnului Isus să-Și certe ucenicii (Luca 19:39).
Luând în considerare aceste dovezi, putem spune că intrarea Domnului Isus în Ierusalim a adus noi mărturii despre identitatea Sa. Poporul din Ierusalim a văzut și a auzit că Cel ce le vizitează cetatea este Mesia. Preoții știau cu cine au de-a face, iar Pilat știa pe cine avea să condamne.
Numai că și astăzi sunt așa de mulți oameni care sărbătoresc intrarea Domnului Isus în Ierusalim sau Ziua Floriilor, dar nu-L cunosc pe Domnul Isus fiind Mesia, Trimisul lui Dumnezeu.
De aceea mă rog ca, la intrarea Domnului Isus în Ierusalim din acest an, să fim cu luare aminte la toate aceste mărturii despre cine este El și nimeni să nu mai aibă semne de îndoială sau să rămână în rătăcire și necunoștință.
Să credem că El este Mesia și, împreună cu El, să avem: SĂRBĂTORI BINECUVÂNTATE!
Doamne ajută.
Pastor Dan Boingeanu
