Războiul din Orientul Mijlociu generează urmări și reacții surprinzătoare. În timpul acestui conflict, care se prelungește, sunt exprimate sentimente de ură și de răutate, care au ajuns la cote extreme. Astfel, întâlnim stări de intoleranță și de amenințare, precum și manifestări de răzbunare fără precedent.
În acest sens, organizația Hesbollah din Liban a declanșat deja Jihadul Sfânt, care înseamnă efortul maxim de pedepsire a celor infideli credinței musulmane și a atacatorilor țărilor majoritar musulmane.
Iar, pe de cealaltă parte, atât conducătorii statelor, cât și cei ai armatelor israeliene și americane au anunțat răzbunare fără precedent. Dacă conducerea iraniană nu acceptă dialogul, condițiile impuse și nu încetează programul nuclear și atacurile cu rachete și drone, atunci atacurile împotriva lor vor lovi cu o intensitate și o putere nemaiîntâlnite.
Aceste atitudini, care reprezintă o răutate maximă, îi motivează pe cei ce luptă să răspundă răului cu rău, prin atacuri tot mai devastatoare.
În același timp, acest conflict, care pare să depășească zona țărilor din Golful Persic, generează, în rândul oamenilor de rând din Orient și nu numai, un sentiment de teamă și nesiguranță. Iar cei care au fost răniți sau i-au pierdut pe cei dragi sunt îndurerați și fără nădejde.
Cheltuielile pentru acest conflict și urmările distrugerilor facilităților petroliere, precum și blocarea strâmtorii Hurmuz, prin care trec aproximativ 20% din resursele de petrol mondiale, au crescut prețul vieții pe întreg mapamondul.
Deși nu suntem în zona de război, simțim urmările acestuia atunci când mergem să alimentăm mașina la pompă sau să cumpărăm produsele de bază de la magazine.
De aceea, este potrivit să ne întrebăm: ce face Dumnezeu în aceste momente? Și de ce îngăduie atâta durere și suferință?
Căutând răspuns la aceste întrebări, am găsit câteva pasaje biblice care prezintă un răspuns neașteptat din partea lui Dumnezeu.
Omul după inima lui Dumnezeu, David, se întreabă:
”Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deșarte? Împărații pământului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând: “Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanțurile lor!”
Apoi afirmă că:
”Cel ce șade în ceruri râde, Domnul Își bate joc de ei.” (Ps. 2:1-4)
Și înțeleptul Solomon prezintă aceeași atitudine a lui Dumnezeu, menționând că:
”Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviți, fiindcă îmi întind mâna şi nimeni nu ia seama, fiindcă lepădați toate sfaturile mele şi nu vă plac mustrările mele, de aceea şi eu voi râde când veți fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza…” (Prov. 1:24-26)
Iar David repetă aceeași afirmație, subliniind că:
”Cel rău face planuri împotriva celui neprihănit şi scrâșnește din dinți împotriva lui. Domnul râde de cel rău, căci vede că-i vine şi lui ziua.” (Ps. 37:12-13)
Luând în considerare aceste pasaje, unde se spune deslușit că Dumnezeu „râde” sau „Își bate joc” de oameni, nu se poate să nu ne întrebăm: dar este posibil ca Dumnezeu să se manifeste în acest fel?
Pentru a înțelege aceste afirmații, trebuie să cunoaștem că sensul lor este mai degrabă figurativ decât literal. Ideea principală nu este că Dumnezeu face glume sau că râde ca un om, ci că arată cât de zadarnice sunt planurile oamenilor care se opun Lui și promovează răul.
Atunci când se afirmă că Dumnezeu râde, aceasta nu este o formă de sarcasm sau de batjocură. Această expresie – „Dumnezeu râde” – după interpretarea evreiască înseamnă o manifestare de ironie divină față de aroganța umană.
Fiindcă Dumnezeu este plin de dragoste, milostiv, îndelung răbdător și dornic să acorde iertare, râsul Său nu este o plăcere crudă, ci mai degrabă o afirmație poetică prin care se ilustrează faptul că răzvrătirea omului, indiferent care îi sunt granițele, este inutilă.
Fiindcă Dumnezeu domnește și are ultimul cuvânt. El are în subordinea Sa toate lucrurile și le rânduiește, îngăduind chiar și răul, pentru împlinirea planurilor Lui.
De aceea, David nu se oprește pomenind doar reacția lui Dumnezeu față de manifestarea răului, ci își continuă mărturisirile, anunțând că Dumnezeu Îl ridică și Îl autorizează pe Fiul Său, care Își va întemeia Împărăția până la marginile pământului.
Apoi va conduce toate națiunile cu un toiag de fier, instaurând împărăția binelui. De aceea, chemarea lui Dumnezeu pentru noi este să încetăm să facem răul sau să mai promovăm învrăjbirea și războiul și să învățăm să facem binele, în ascultare de Domnul Isus.
Această chemare conține imperativele:
”…… împărați, purtați-vă cu înțelepciune! Luați învățătură, judecătorii pământului! Slujiți Domnului cu frică şi bucurați-vă, tremurând. Dați cinste Fiului, ca să nu Se mânie şi să nu pieriți pe calea voastră, căci mânia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toți câți se încred în El!” (Ps. 2:10-12)
Dacă te numeri printre cei care promovează răul, să știi că nu vei avea nicio șansă de izbândă. Dumnezeu este și susține binele, iar El va fi biruitor. De aceea, nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul, făcând ce este bine. (Rom. 12:21)
Iar dacă ești plin de frică, înspăimântat de ceea ce se întâmplă, încrede-te în Dumnezeu și vei găsi pace, liniște și odihnă veșnică!
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
