Tocmai a trecut sărbătoarea Bunavestire (numită și Blagoveștenia), care în fiecare an este celebrată în data de 25 martie. Această sărbătoare are o dată fixă și este exact cu nouă luni înaintea datei de 25 decembrie, când este sărbătorită nașterea Domnului Isus.
În esența ei, sărbătoarea Bunavestire amintește de momentul în care Arhanghelul Gavril i-a vestit fecioarei Maria că Îl va naște pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Acest eveniment poate fi considerat actul de început al mântuirii oamenilor, pentru că, prin întruparea Sa, mai întâi ca embrion și apoi ca nou-născut, Domnul Isus a coborât în lumea noastră. Apoi, la vârsta de 30 de ani, Și-a început misiunea Sa publică, care a culminat cu moartea Sa pe cruce, îngroparea și apoi învierea din morți.
A fost o veste bună atunci, dar mai sunt vești bune și astăzi? Dacă urmărim buletinele de știri, constatăm cu ușurință că veștile bune sunt tot mai rare, pe când cele rele abundă și sunt tot mai îngrozitoare.
Vorbind despre zilele din urmă, Domnul Isus a spus:
”Veți auzi de războaie şi vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci.
Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăție împotriva altei împărății; şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.” (Mat. 24:6-8)
Astăzi auzim tot mai frecvent despre conflictele armate din Ucraina și din Orientul Mijlociu, despre o escaladare a cursei înarmărilor, despre crize politice și financiare, pandemii, sărăcie și foamete. De aceea, pe buzele celor care aud aceste vești rele este murmurat întrebarea: oare nu cumva va izbucni al treilea război mondial, fapt care anunță că suntem tot mai aproape de sfârșitul lumii?
Apoi, acum, când abundă veștile rele, mai există vreo veste bună?
Citind Sfânta Scriptură, înțelegem că ar trebui să sărbătorim Bunavestire în fiecare zi. Aceasta datorită faptului că Dumnezeu are o veste bună și pentru noi, care ne este repetată în fiecare zi prin Evanghelie.
După termenul grecesc euangelion, care înseamnă „veste bună”, înțelegem că harul pe care l-a avut fecioara Maria, care a fost anunțată de nașterea Mântuitorului, este și pentru noi, cărora Scriptura ne spune că avem un Mântuitor.
Dacă îngerul Domnului ne-ar ieși înainte astăzi fiecăruia dintre noi, ar trebui să ne repete mesajul:
“Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: ……. în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca 2:10-11)
Mântuitor înseamnă Salvator sau Eliberator, care, prin moartea Sa pe cruce și învierea din morți, ne-a adus eliberare din robia păcatului și de sub stăpânirea întunericului. De aceea, nu mai suntem robi, ci am dobândit un nou statut: cel de oameni liberi. Și, mai ales, fiindcă am fost înfiați de Dumnezeu, am primit dreptul să ne numim copii ai lui Dumnezeu și moștenitori ai împărăției Lui.
Despre aceste binecuvântări, Scriptura spune:
”…., veți cunoaște adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:32), sau:
”… tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1:12-13) și mai mult:
”Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviți împreună cu El.” (Rom. 8:16-17)
Ce veste bună! Să auzi că cineva ți-a adus eliberarea, a plătit toată datoria cauzată de păcat, ți-a dat un statut nou de fiu sau fiică a lui Dumnezeu și te-a făcut moștenitor al slavei!
Fiindcă nu există o altă veste mai bună decât toate acestea, indiferent de cât de mare ar fi oferta lumii, ar trebui să ne întrebăm: cum ar trebui să răspundem?
Pentru a înțelege răspunsul potrivit, trebuie să o urmărim pe fecioara Maria, care, atunci când a auzit vestea bună care i-a fost transmisă:
- A ascultat
Deși apariția îngerului a fost o mare surpriză și un motiv de teamă, fecioara Maria a fost gata să asculte și chiar să ceară detalii. După ce îngerul i-a spus că va rămâne însărcinată și va naște un fiu, căruia îi va pune numele Isus, Maria a cerut detalii, întrebând:
“Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?” (Luca 1:34)
Și, fiindcă a fost gata să asculte și să cunoască mai mult:
”Îngerul i-a răspuns: “Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.” (Luca 1:34-35)
Fiindcă Dumnezeu vorbește și astăzi prin Evanghelie, marea întrebare este: cine mai ascultă? Despre cei din vremea Lui, care Îi ascultau predicile, Domnul Isus a spus:
”Aveți ochi, şi nu vedeți? Aveți urechi, şi nu auziți? Şi nu vă aduceți aminte deloc?” (Marcu 8:18)
Iar atunci când apostolul Pavel a vestit Evanghelia în Areopagul din Atena, mulți dintre cei care l-au auzit i-au spus:
“Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.” (Fapt. 17:32)
Pentru că Dumnezeu ne comunică și astăzi vestea cea bună, vorbind când într-un fel, când în altul, trebuie să ne asemănăm cu împăratul David, care a spus:
”O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că: “Puterea este a lui Dumnezeu.”” (Ps. 62:11)
Numai că, după ce a auzit și a ascultat, fecioara Maria ne este un exemplu și prin faptul că:
- A acceptat
Nu a fost ușor pentru fecioara Maria să spună „da” la vestea bună pe care a auzit-o, fiindcă era în perioada logodnei, iar la evrei infidelitatea și necurăția erau pedepsite cu moartea.
Cu toate acestea, Maria a acceptat imediat, întocmai și integral, declarând:
“Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 2:38)
Marea durere pe care o întâlnim în zilele noastre este cauzată de faptul că așa de mulți care aud vestea bună a Evangheliei nu mai sunt gata să asculte și tot mai puțini sunt cei care o acceptă.
Fiindcă modelul desăvârșit de acceptare a voii lui Dumnezeu este însuși Domnul Isus, trebuie să ne asemănăm Lui, cu aceeași dedicare, spunând:
”vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.” (Ps. 40:8)
Numai că, după ce a auzit și a acceptat planul lui Dumnezeu, fecioara Maria și-a împlinit misiunea pentru care a fost aleasă, fiindcă:
- S-a angajat
Decizia ei nu a fost doar una de moment, ci pentru întreaga viață. De aceea, a fost gata să plătească prețul disprețului, al rușinii și chiar pe cel al neîmplinirii planurilor personale, pentru a împlini chemarea lui Dumnezeu.
A fost pregătită să sufere, să se jertfească și să depună orice efort pentru ca, după ce S-a născut Domnul, să-L ajute să crească și să-Și împlinească misiunea.
Ești pregătit să te angajezi în același fel pentru a-L duce pe Hristos celor din jurul tău? Și apoi, prin credință, să-L lași ca, prin Duhul Sfânt, El să crească și în viața ta?
Apostolul Pavel și-a împlinit această misiune, spunând:
”Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Şi viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuși pentru mine.” (Gal. 2:20-21)
De aceea, fii pregătit nu numai să auzi vestea bună a Evangheliei, ci și să fii un purtător de vești bune, pentru ca să sărbătorești Bunavestire în fiecare zi!
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
