Unele dintre cele mai frumoase și mai puternice pasaje din Scriptură sunt adesea folosite greșit, ajungând să-i prindă pe oamenii lui Dumnezeu în „cuști” nepotrivite pentru sufletul uman.
Orice verset biblic ne poate face rău sau ne poate aduce viață, în funcție de modul în care este folosit. Pentru a înțelege corect un verset, trebuie să lăsăm deoparte propria noastră interpretare și să permitem Duhului Sfânt să ni-l descopere din nou.
Dacă forțăm versetele să se încadreze în sisteme dogmatice rigide, ajungem prinși în confuzie. Biblia nu poate fi înțeleasă doar prin intelect, ci printr-o relație profundă și vie cu Duhul Sfânt.
Nu este, așadar, surprinzător că unele dintre cele mai frumoase și puternice pasaje ale Scripturii sunt adesea folosite greșit, ajungând să-i prindă pe credincioși în interpretări care nu se potrivesc sufletului omenesc.
Romani 8:28
„De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.”
Acest verset este adesea predat ca însemnând că totul se află sub controlul lui Dumnezeu și că, chiar dacă nu înțelegem de ce trecem prin greutăți, toate lucrează pentru binele nostru.
Deși poate suna mângâietor, această interpretare poate afecta profund relația unei persoane cu Dumnezeu. Dacă se întâmplă o tragedie – de exemplu moartea neașteptată a unei persoane dragi sau, Doamne ferește, moartea unui copil – ideea unui plan de neînțeles nu mai aduce nicio mângâiere.
Credinciosul poate rămâne cu o imagine înfricoșătoare despre Dumnezeu, temându-se subconștient pe cine va „lua” data viitoare.
În contextul pasajului, Romani 8:28 vorbește despre faptul că Dumnezeu lucrează în toate lucrurile pentru a ne aduce la victorie și pentru binele nostru. El este de partea noastră.
Isaia 55:8–9
„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.”
La fel ca Romani 8:28, acest verset este citat adesea pentru a consola pe cineva care trece printr-o situație dificilă, cu mesajul: „Dumnezeu știe ce face.”
Totuși, aceasta este o interpretare greșită dacă analizăm contextul. Versetele anterioare vorbesc despre faptul că Dumnezeu ne iartă și are milă de noi, iar cele care urmează arată cum această milă se transformă în binecuvântare, culminând cu promisiunea că vom ieși cu bucurie și vom fi conduși în pace.
Prin urmare, căile mai înalte ale lui Dumnezeu sunt mila, iertarea, binecuvântarea, bucuria și pacea.
Iov 1:21
„Domnul a dat și Domnul a luat; binecuvântat fie Numele Domnului!”
Acest verset este folosit pentru a susține ideea că Dumnezeu controlează tot ce ni se întâmplă.
Este important de amintit că cartea Iov conține multe afirmații despre Dumnezeu care nu reflectă pe deplin natura Lui.
În carte, Dumnezeu și Satan pot părea ca o echipă care testează dreptatea oamenilor – o înțelegere frecventă în Vechiul Testament, unde Dumnezeu era văzut ca autor al binelui și al răului, iar Satan ca un fel de slujitor al mâniei divine.
Isus a corectat această înțelegere.
În cartea lui Iov, nici Iov și nici prietenii lui nu înțeleg pe deplin natura lui Dumnezeu, iar multe dintre afirmațiile lor teologice nu sunt corecte.
Dacă ajungem să credem că Dumnezeu „ne ia” persoanele dragi, devine aproape imposibil să mai avem încredere în El.
Romani 9:21–22
„Nu este olarul stăpân pe lutul lui ca din aceeași frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuințare de cinste și altul pentru o întrebuințare de ocară?”
Cartea Romani este construită ca un argument în care Pavel prezintă mai multe perspective.
În context, Romani 9 vorbește despre faptul că Dumnezeu a ales și neamurile ca destinatari ai harului Său, lucru greu de acceptat pentru mulți israeliți.
Până atunci, israelienii se vedeau ca singurul popor ales al lui Dumnezeu. Pavel arată că Dumnezeu are dreptul să aleagă pe cine dorește.
În final, Dumnezeu își arată compasiunea atât față de evrei, cât și față de neamuri – ceea ce înseamnă că, în mod suveran, El a ales pe toți.
1 Corinteni 14:34–35
„Femeile să tacă în biserici; căci lor nu le este îngăduit să vorbească…”
Acest pasaj a fost folosit pentru a justifica reprimarea femeilor și pentru a menține norme culturale de acum două milenii în societatea modernă.
În trecut, versete biblice au fost folosite și pentru a justifica sclavia sau pentru a se opune abolirii ei.
Acest text a fost chiar citat pentru a argumenta împotriva acordării dreptului de vot femeilor.
Astfel de pasaje trebuie analizate în contextul lor cultural și aplicate diferit în prezent.
Matei 25:46
„Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți în viața veșnică.”
Expresia „pedeapsă veșnică” este adesea considerată o traducere imperfectă.
Cuvântul grecesc „aionios” poate însemna „un veac” sau „o eră”, sugerând o perioadă cu început și sfârșit.
În primele cinci secole după înălțarea lui Hristos, mulți învățători creștini interpretau acest cuvânt în sensul unei perioade limitate.
De asemenea, cuvântul „kolasis”, tradus prin pedeapsă, poate indica un proces corectiv sau disciplinar, menit să conducă persoana spre restaurare.
2 Timotei 3:16–17
„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos pentru învățătură…”
Expresia „insuflată de Dumnezeu” și „de folos” nu înseamnă neapărat „fără greșeală”.
Trebuie luate în considerare și limitele umane ale autorilor.
Isus este Cuvântul lui Dumnezeu, iar Biblia este instrumentul prin care Duhul Sfânt ne îndreaptă spre El.
1 Corinteni 13:8–10
„Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși…”
Acest pasaj este folosit pentru a susține ideea că darurile Duhului Sfânt au încetat după formarea canonului biblic în anul 382.
Această doctrină – numită cessationism – este considerată de autor o interpretare greșită, care îi privează pe credincioși de o relație vie cu Dumnezeu.
2 Cronici 7:14
„Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri…”
Acest verset a fost o promisiune făcută Israelului, care avea un legământ cu Dumnezeu privind protecția teritoriului său.
Însă Împărăția lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta. Ea nu are granițe teritoriale și nu se extinde prin forță.
Versetul este uneori folosit pentru a susține ideea de naționalism creștin, dar autorul consideră că aceasta contrazice mesajul Evangheliei.
Concluzie
În 2 Corinteni 3:6, Pavel spune că suntem slujitori ai unui legământ nou – nu al literei, ci al Duhului. Căci litera omoară, dar Duhul dă viață.
Scriptura este o comoară de înțelepciune, dar puterea ei vine din Duhul care îi dă viață, nu din interpretări rigide sau greșite.
Când ne apropiem de Biblie cu smerenie și deschiși față de Duhul Sfânt, scopul ei devine clar: descoperirea inimii lui Dumnezeu.
Isus – nu dogma – este Cuvântul viu, iar prin El fiecare verset își găsește împlinirea.
Autor: Duncan Pile este scriitor, autor și fost misionar. El crede că Dumnezeu este întotdeauna bun și își folosește platforma pentru a-i uni pe credincioși în jurul acestui adevăr. A scris numeroase cărți, inclusiv o serie de ficțiune fantasy, trei lucrări teologice sub pseudonimul James Bewley și o carte de meditații pentru cei care doresc să exploreze o relație cu Dumnezeu. De asemenea, este autor colaborator la Patheos, unde scrie despre diverse subiecte creștine contemporane.
