La ce anume ați spus astăzi „Nu”? Majoritatea dintre noi ne grăbim să numărăm „da”-urile – proiecte noi, clienți noi, angajamente noi, oportunități noi. Le adunăm ca pe niște trofee, convinși fiind că activitatea noastră este egală cu valoarea noastră. Dar pe noi nu ne definesc lucrurile la care spunem „da”.
Lucrurile la care spunem „nu” sunt cele care fac diferența. Ronald Rolheiser a scris: „Fiecare alegere înseamnă o mie de renunțări”. Atunci când spunem „da” unui lucru spunem „nu” la o mie de altele. Nu putem evita acest lucru. Întrebarea care trebuie adresată nu este dacă vom spune „nu”, ci la ce anume vom spune „nu”.
În Biblie găsim un exemplu perfect pentru această situație: Isus a trăit cu acest tip de claritate. După o noapte lungă în care Isus i-a vindecat pe mulți din Capernaum, ucenicii au venit să-L caute. „Toți Te caută” – i-au adresat aceste cuvinte ca și cum acesta ar fi fost un motiv suficient ca Isus să mai zăbovească în locul acela.
Dar Isus a spus nu.
„Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am ieşit” (Marcu 1:38).
El nu era insensibil sau nepăsător. Pur și simplu știa că „da”-ul Lui era deja spus (stabilit) și acest lucru i-a oferit posibilitatea să spună nu chiar și lucrurilor bune și urgente.
Un „da” spus din teamă. La acest capitol eșuăm mulți dintre noi. Continuăm să spunem da din teamă – teama de a nu pierde ceva, teama de a nu-i dezamăgi pe oameni, teama de a nu fi lăsați în urmă. Dar acest șir nesfârșit de „da” nu reprezintă un semn de putere, ci este un simptom al sclaviei.
Un „da” spus la toate devine în cele din urmă un „nu” pentru ceea ce contează cel mai mult. Este o epuizare deghizată în importanță. Există o vreme pentru tot ceea ce contează.
Autorul cărții Eclesiastul spune acest lucru în cuvinte simple:
„Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui” (Eclesiastul 3:1).
Acesta nu este un verset sentimental pe care să-l imprimăm pe o cană de cafea. Este o frază de sfidare spirituală împotriva tiraniei urgențelor. Nu putem face toate lucrurile odată și să numim acest lucru ascultare. Există o anumită vreme pentru ceea ce Dumnezeu v-a încredințat chiar acum; curajul de a-l păzi cu un „nu” este ceea ce îl păstrează sfânt.
Discernământ înaintea impulsivității. Apostolul Pavel este direct cu ucenicii lui Isus din vechiul Efes:
„Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele” (Efeseni 5:15-16).
Înțelepciunea nu înseamnă să înghesuim mai multe lucruri în calendarul nostru; înseamnă să stabilim ceea ce contează cel mai mult și să refuzăm ceea ce nu are importanță. Cei înțelepți nu aleargă mai repede, ei aleargă cu devotament. Ei înțeleg că discernământul este mai puternic decât impulsul.
Înțelegeți lucrurile esențiale. Gândiți-vă la săptămâna care vă stă în față. Fiecare „da” are un anumit cost: timp petrecut cu soțul/soția, timp petrecut cu copiii, atenție acordată sufletului dumneavoastră și o prietenie tot mai profundă cu Dumnezeu.
Dacă viața dumneavoastră pare aglomerată nu arată neapărat că sunteți foarte important. Acest lucru arată că ați încetat să protejați lucrurile esențiale. Piața muncii nu va face niciodată acest lucru pentru dumneavoastră.
Compania va cere întotdeauna mai mult. Industria va exercita întotdeauna o presiune tot mai mare. Trebuie să fiți vigilent și să protejați singur ceea ce este sacru pentru dumneavoastră.
Credința. Căsătoria. Familia. Părtășia. Chemarea lui Dumnezeu. Toate aceste lucruri reprezintă pereții importanți ai vieții dumneavoastră. Dacă ei se prăbușesc, totul se prăbușește.
Așadar, opriți-vă, respirați adânc și puneți din nou întrebarea: la ce ați spus astăzi „nu”? Dar nu ne referim la acel nu spus din lene sau din frică, ci la acel „nu” spus pentru că „da”-ul dumneavoastră era deja spus și hotărât în prezența lui Dumnezeu.
Întrebări pentru Discuție
1. Ce vă determină să spunți „da” în acest moment – credința și scopul dumneavoastră sau teama de a nu pierde ceva, de a nu rămâne în urmă sau de a nu dezamăgi pe cineva?
2. Ce relații sau obiceiuri spirituale au avut de suferit în tăcere din cauza programului dumneavoastră prea încărcat?
3. Unde anume vă invită Dumnezeu să trasați o limită ( la locul de muncă sau în slujire) – nu pentru a renunța, ci pentru a face loc lucrurilor care vă susțin cu adevărat sufletul?
4. Dacă cineva s-ar uita la planificarea dumneavoastră din această săptămână, ar vedea dovezi că răspunsul dumneavoastră afirmativ aparține lui Isus – sau că a fost deja vândut altcuiva?
NOTĂ: Pentru o aprofundare a subiectului puteți lua în considerare următoarele pasaje biblice: Numeri 30:2; Deuteronom 23:21-23; Eclesiastul 5:2-6; Matei 5:33-37; Iacov 5:12;
Provocarea săptămânii
După ce ați citit această ediție Mana de Luni v-ați dat seama că de-a lungul vremii ați devenit o „ persoană care spune doar da”? Dacă vă aflați în situația de a spune da doar pentru a-i mulțumi pe ceilalți sau din teamă că ar putea avea o părere proastă despre dumneavoastră, săptămâna aceasta ar putea fi un moment potrivit pentru a vă „reseta” angajamentele.
Discutați acest lucru cu un prieten sau un consilier de încredere, un mentor sau un grup restrâns de persoane în care puteți avea încredere. Poate că și ei se luptă uneori să spună „nu”. Oswald Chambers a spus: „Un lucru bun este dușmanul celui mai bun lucru”. Discutați modul în care spunând „nu” unui lucru bun vă poate permite să spuneți „da” celor mai bune lucruri.
Secretariat BCER
CBMC INTERNATIONAL
MANA DE LUNI
9 Martie 2026
