Timpul mediu de atenție pentru un ecran al unui adult american este de 47 de secunde. Acum două decenii, era de 150 de secunde. Diferența între generații pare și mai sumbră. Generația Z petrece în medie aproape două ore pe zi pe TikTok. Timpul mediu de vizionare a videoclipurilor este între 15 și 30 de secunde. Asta înseamnă că într-o zi, într-o singură aplicație, se vizionează în medie peste 300 de videoclipuri.
Putem să dăm din cap și să ne plângem de rețelele sociale și de „tinerii din ziua de azi”, dar fără o bază teologică, nu avem prea multe argumente pentru a-i îndemna să se schimbe. Viața este adesea plictisitoare și dureroasă. Este plină de dezamăgiri și uneori aproape o corvoadă. Desigur că ai vrea să scapi de asta – oamenii au făcut-o întotdeauna. De ce să nu alegi o metodă relativ inofensivă, cum ar fi atingerea unui ecran cu degetul, în locul unor obiceiuri distructive cum ar fi consumul alcoolului sau drogurilor?
Vestea bună este că există o a treia opțiune. C. S. Lewis a găsit o cale alternativă către bucuria holistică: Ce-ar fi dacă viața reală s-ar găsi în primirea și meditarea asupra… vieții reale?
Esența sau profunzimea lucrurilor
În cartea Surprised by Joy (Surprins de bucurie), Lewis împărtășește o poveste despre prietenul său de-o viață, A. K. Hamilton Jenkin, care l-a ajutat pe Lewis să-și dezvolte atenția:
„Jenkin părea să se poată bucura de orice; chiar și de urâțenie. Am învățat de la el că ar trebui să încercăm să ne abandonăm total atmosferei de care suntem înconjurați într-un anumit moment; într-un oraș mizerabil, să căutăm acele locuri în care mizeria atinge culmea sumbrului și aproape a grandorii, într-o zi mohorâtă, să găsim cel mai dezolant și umed loc, într-o zi vântoasă, să căutăm cea mai vântoasă zonă. Nu e vorba de nici o ironie aici, ci doar de o hotărâre serioasă, dar plină de bucurie, de a ne cufunda în esenţa fiecărui lucru, de a ne bucura de faptul că era (atât de magnific) ceea ce era.”
Aceasta este o transformare coperniciană. Ce-ar fi dacă asfaltul încins, aluminiul strălucitor și fumul dens al traficului aglomerat de la ora 17:00 nu ar fi un moment pentru a citi mesaje, ci pentru a te bucura de faptul că ești blocat, de comunitatea ta de șoferi solitari și de imuabilitatea și omniprezența lui Dumnezeu? Ce-ar fi dacă monotonia acestui moment ar fi un teren de antrenament pentru a învăța să descoperi textura?
Esența este „acea calitate” a unui lucru. Casa ta se află în acel cartier, nu în altul. Soțul tău poartă acea cămașă. Stai în acel scaun, cu acea priveliște, pentru a mânca la acea masă. Observă și apreciază asta, în loc să cauți refugiul în telefonul tău, pentru că asta nu este suficient.
Dezvoltă-ți profunzimea prin recunoștință și atenție
Cum devii o persoană care se bucură de profunzime? Asta nu se întâmplă în 15-30 de secunde. O metodă este citirea cărților bune, dar nu este singura. Lewis prezintă o metodă disponibilă oricărei persoane în orice moment al zilei – practicarea atenției.
Începe prin a mulțumi. Mulțumește pentru tot: pentru oamenii din jurul tău în acest moment. Pentru podeaua de sub picioarele tale, pentru scaunul pe care stai, pentru vocile sau zgomotul care te înconjoară, pentru munca de la care iei o pauză chiar acum.
A mulțumi îți aduce două beneficii. În primul rând și cel mai important, mulțumești cuiva. Prin actul de mulțumire, devii conștient de mai mult decât un univers indiferent și aleatoriu. Un Dumnezeu Creator te-a creat și a orchestrat detaliile lumii din jurul tău în acest moment specific. El le-a împletit pe toate împreună, astfel încât să te poți bucura de împrejurimile tale și să-L venerezi pentru ele.
În al doilea rând, a mulțumi te face să te gândești reflexiv la de ce: de ce există bunătate în această persoană, loc sau lucru? Știi că Dumnezeu este bun, ceea ce înseamnă că bunătatea Lui poate fi regăsită într-o formă sau alta în toate lucrurile. Apoi devine o chestiune de urmărire a razei de soare până la soare. Recunoștința naște atenție. Cinismul și sentimentul de îndreptățire o distrug.
Dacă scrii un e-mail, gândește-te de ce acea acțiune este bună. Dumnezeu a creat persoana care îl primește. Dumnezeu a creat cuvintele și comunicarea. El ți-a dat prezența de spirit în acel moment pentru a-ți exprima gândurile în cuvinte. Poți reflecta dorința lui Dumnezeu de a-și împărtăși gândurile și inima; de a comunica și de a-i încuraja pe oamenii cu care are o relație.
Sursa |TGC
