În contextul tensiunilor dintre Statele Unite și Iran, cauzate de rivalitatea dintre protestatari și autorități, inclusiv avertizări privind posibile lovituri americane asupra Iranului sau riposte iraniene, spațiul aerian iranian a fost închis. Asta înseamnă că, pe cerul de deasupra teritoriului Iranului, nu mai zboară decât păsări. Pentru toate celelalte aparate de zbor, cerul este închis.
În același context, mai multe țări din Orientul Mijlociu și-au închis temporar spațiul aerian, ceea ce a afectat și posibila utilizare a acestuia de către avioane militare americane sau civile. Măsurile au fost luate ca precauție de securitate, nu neapărat explicit „ca să împiedice bombardamente americane”, dar implicit au rezultat în restricționarea traficului aerian, inclusiv militar sau de logistică.
Între aceste țări care și-au închis deja spațiul aerian sau care au anunțat că îl vor închide pot fi enumerate: Kuweit, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Iordania și Siria, care au motivat acest fapt ca o măsură de precauție și siguranță regională.
Ce situație îngrijorătoare: conflicte, amenințări, răzbunare extremă și execuții ale protestatarilor, care se întâmplă jos, iar pentru cei care pot să ofere ajutor cerul este închis!
Acest fapt este o imagine sugestivă și pentru realitatea spirituală. Pentru foarte mulți oameni, nu numai din Orientul Mijlociu, cerul este închis. Asta înseamnă că nu mai pot primi binecuvântările oferite de către Dumnezeu, iar rugăciunile lor nu mai ajung la Dumnezeu.
Pentru aceștia se împlinește în prezent atenționarea făcută de profetul Isaia pentru locuitorii din Iuda, despre care a spus din partea lui Dumnezeu:
„Când vă întindeți mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; și, oricât de mult v-ați ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!” (Isaia 1:15)
Mai dureros este însă faptul că, pentru tot mai mulți oameni, cerul este închis și pentru veșnicie. Când vor trece din viață sau atunci când va veni ziua marii judecăți a lui Dumnezeu, pentru ei ușa cerului și a Împărăției lui Dumnezeu va fi închisă.
În acest sens este demn de menționat cazul celor cinci fecioare neînțelepte, care, atunci când au ajuns la ușa odăii unde avea loc ospățul Nunții Mielului, au găsit-o închisă. Iar atunci când au bătut, li s-a răspuns:
„Adevărat vă spun că nu vă cunosc!” (Matei 25:12)
Mai autoritar este însă imperativul pe care îl vor auzi cei care nu s-au învrednicit să fie în turma Domnului Isus, care, la judecata dinaintea tronului Mielului, vor auzi:
„Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! Căci am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin și nu M-ați primit; am fost gol și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță și n-ați venit pe la Mine.” (Matei 25:41–44)
Pentru cei necredincioși, cerul este închis din cauza păcatului și a modului păgân de viață. Acest fapt este confirmat de mărturisirea făcută de profetul Isaia, care a spus despre cei din neamul lui:
„Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund fața Lui și-L împiedică să v-asculte!” (Isaia 59:1–2)
Prin slujirea împlinită de Domnul Isus, acest zid de despărțire a fost înlăturat, iar acum toți cei credincioși au intrare liberă la Tatăl și spre slavă. Despre această binecuvântare apostolul Pavel a spus:
„…acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul și a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea și, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmășia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuși un singur om nou, făcând astfel pace; și a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmășia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce erați departe, și pace celor ce erau aproape. Căci, prin El, și unii și alții avem intrare la Tatăl, într-un Duh.” (Efeseni 2:13–18)
La o grădiniță creștină, educatoarea a cerut copiilor să picteze acest zid al păcatelor care desparte pe om de Dumnezeu. Un copil a desenat nu un zid dărâmat, ci numai o spărtură în zid. Când a fost întrebat de ce a desenat numai o spărtură, acesta a răspuns că umbrele pe care le-a desenat reprezintă demoni care trudeau din greu să adune cărămizile și să refacă zidul. La acest răspuns, educatoarea a rămas fără cuvinte, fiindcă știa că și în viața celor credincioși sunt ispite și curse ale celui rău, care dorește să refacă zidul.
Care este starea spirituală în care te găsești? Și pentru tine cerul este închis? Acesta, deși a fost deschis prin jertfa Domnului Isus în dreptul tău, se poate deschide prin credință, pocăință și ascultare.
Iar dacă a fost o vreme în care, pentru tine, cerul a fost deschis, iar acum, din cauza ne vegherii, a păcatelor care ți-au inundat viața, cerul începe să se închidă, dă la o parte, prin pocăință, orice piedică și păcatul care te înfășoară așa de lesne, ca cerul să se redeschidă. Iar la sfârșitul alergării vieții din această lume să auzi invitația:
„Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25:23)
Pentru că sloganul aviatorilor este „cer deschis”, îți doresc aceeași binecuvântare spirituală, pentru viața de aici și pentru veșnicie!
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
