De fiecare dată când inima ta bate, miliarde de celule roșii din sânge sunt împinse prin vase microscopice mai mici decât celulele în sine. O celulă roșie din sânge uman are o lățime de aproximativ opt micrometri, însă multe capilare au o lățime de numai trei până la cinci micrometri.
Pentru a supraviețui acestui proces, celulele trebuie să se aplatizeze, să se întindă, să se răsucească și apoi să revină instantaneu la forma inițială fără a se rupe, a se scurge sau a bloca fluxul sanguin. Dacă ar fi chiar și puțin prea rigide, ai suferi cheaguri fatale. Dacă ar fi prea moi, s-ar rupe. Viața depinde de funcționarea perfectă a acestui proces în fiecare secundă.
Dumnezeu a proiectat globulele roșii cu o membrană stratificată întărită de o rețea proteică numită spectrină. Această structură microscopică acționează ca un amortizor cu arc. Pe măsură ce celula se strecoară printr-un capilar strâmt, rețeaua se întinde și redistribuie tensiunea pe întreaga suprafață, apoi readuce celula la forma inițială odată ce aceasta iese.
În același timp, straturile lipidice fluide din membrană permit structurii să alunece și să se flexeze fără a se rupe. Acest fenomen se numește deformare viscoelastică, ceea ce înseamnă că celula se comportă atât ca un solid, cât și ca un lichid, exact ceea ce este necesar pentru compresie și recuperare constante.
Acesta nu este noroc. Este inginerie mecanică la scară microscopică. Folosește aceleași principii ca și materialele aerospațiale și polimerii rezistenți la impact, dar există în interiorul țesutului viu. Aici nu este loc pentru încercări și erori. Un sistem care funcționează pe jumătate înseamnă moarte. Proiectul trebuia să funcționeze complet încă de la început.
Psalmul 139 spune că suntem creați în mod minunat și uimitor, iar fizica din interiorul unei singure picături de sânge dovedește acest lucru. Fiecare bătaie a inimii este o mărturie vie a înțelepciunii și puterii Creatorului.
Sursa |Biblical Creation
