Astăzi, cu ocazia Sărbătorii Botezului Domnului, am primit imagini de la un botez oficiat de un pastor renumit dintr-o Biserică de nuanţă evanghelică din România. Botezul era oficiat prin picurare. Un prieten m-a întrebat ce părere am? Este acesta un botez biblic?
Răspunsul meu clar şi tranşant a fost NU.
Ce este botezul?
Botezul creștin este un semn al pocăinței, al iertării păcatelor și al unirii cu Hristos. Botezul este mărturia unui cuget curat, simbol al îngropării omului vechi, simbol al identificării cu Biserica locală, mărturie publică a credinței şi a transformării lăuntrice. Botezul este dovada ascultării omului de Dumnezeu, certificatul de naştere spirituală, simbolul legământului omului cu Dumnezeu. El este o poruncă divină, dată de Isus Hristos apostolilor Săi:
„Mergeți și faceți ucenici… botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28:19)
Cum trebuie practicat botezul?
Botezul trebuie practicat prin scufundare. Cuvântul grec baptízō înseamnă „a scufunda”, nu a turna, a picura sau a stropi. Isus a fost botezat în râul Iordan și „a ieșit din apă” (Matei 3:16) Acest lucru simbolizează clar: moartea omului vechi, îngroparea şi învierea la o viață nouă (Romani 6:3–4).
Botezul prin turnare susținut de unele grupări religioase pune accent pe revărsarea Duhului Sfânt şi era practicat, uneori, în primele secole, mai ales când scufundarea nu era posibilă. Documentul creștin timpuriu Didahia (sec. I–II) permite turnarea dacă nu există suficientă apă. El era văzut ca fiind valid, mai ales în cazul oamenilor bolnavi, a celor bătrâni, care se deplasau greu sau erau imobilizaţi.
Botezul prin stropire, susținut de unele biserici istorice a apărut mai târziu în istorie. El nu este prezent în Noul Testament, nu are argumente biblice, dar a fost acceptat în tradiția sacramentală. În imaginile ce le-am primit, aşa cum sesiza un bun prieten, nu era vorba nici măcar de stropire, ci de picurare. Se pare că a fost inventată o nouă metodă, originală, dar total nebiblică.
Contează mai mult forma sau sensul?
Aici apare diferența majoră de viziune: Bisericile sacramentale (ortodoxă, catolică) spun că harul vine prin taină, iar forma este secundară. Bisericile evanghelice pun accent pe credința personală, pe pocăinţa sinceră, pe schimbarea vieţii şi practică botezul prin scufundare.
Biblic vorbind, botezul prin scufundare este cel mai corect, cel mai fidel limbajului original şi cel mai clar simbolic. Teologic și istoric Biserica a acceptat botezul prin turnare și stropire în anumite contexte inedite: lipsa apei sau starea de boală a candidatului.
Desigur că esențial rămân: credința, pocăința şi ascultarea de Hristos. Dar să cunoşti Scriptura, să o predici, să ai toate condiţiile necesare practicării botezului prin scufundare, să faci zeci de botezuri într-un mod corect şi biblic şi deodată să practici botezul prin stropire mi se pare o deviere de la învăţătura Scripturii.
Mă întreb: recunosc bisericile evanghelice acest tip de botez? A ajuns pastorul respectiv la o înţelegere mai profundă a botezului decât noi ceilalţi? Dacă cei botezaţi cu acest botez vor dori să devină membri în bisericile din localităţile unde trăiesc, ei botezându-se în altă localitate, oare vor fi acceptaţi ca parte a Trupului lui Hristos?
Voi ce credeţi?
Autor: Ionel Tuțac
