Pavel despre Nașterea Domnului

Fraților și surorilor, mă întrebați ce înseamnă pentru mine Nașterea Domnului nostru Isus Hristos? Ascultați cu mare atenție, căci vă vestesc o taină care depășește înțelepciunea elenilor și puterea Romei.

Voi, evreilor, cei care ați fost odată sub jugul Legii – nu cumva ați așteptat un Mesia care să vină în putere, călare pe cai de război, zdrobind imperiile? Și voi, elinilor, care căutați înțelepciune în sistemele voastre filosofice – nu cumva așteptați un dumnezeu distant, nepăsător, contemplându-și propria perfecțiune?

Iar voi, romanilor, care stăpâniți lumea prin forță și vă mândriți cu puterea legiunilor voastre, cu drumurile voastre care leagă imperiul, cu pacea pe care o impuneți prin sabie – ascultați: Dumnezeul nostru a cucerit lumea altfel!

Iată, Dumnezeul cel viu a făcut ceva de neimaginat: S-a făcut Prunc!

Când spun că Logosul – Cuvântul prin care toate au fost făcute toate lucurile – a luat trup și a locuit printre noi, nu vorbesc în parabole. Vorbesc despre un eveniment istoric, verificabil, marcat în registrele lui Cezar Augustus. În Betleem Iudeii, sub guvernatorul Quirinius, veșnicia a intrat în timp.

Ce înseamnă aceasta?

Înseamnă că Cel care ține în mână stelele a fost purtat în pântecele unei fecioare. Cel care a despărțit lumina de întuneric la facerea lumii S-a făcut prunc. Cel care hrănește toate viețuitoarele a fost hrănit la sân matern.

Cum scriam cândva Filipenilor: Cel ce avea chipul lui Dumnezeu nu a socotit ca ceva de apucat faptul că este egal cu El, ci S-a dezbrăcat pe Sine însuși, luând chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.

Fraților iudei, înțelegeți: toate jertfele voastre, tot sângele taurilor și al țapilor, tot ritualul Templului, toate acestea erau umbre ale realității care avea să vină. Iar realitatea aceasta a început în ieslea din Betleem. Acolo s-a născut Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.

Acolo a început să se împlinească tot ce au scris Moise și profeții. Și voi, neamurilor, care v-ați plecat genunchii înaintea idolilor de lemn și piatră, înaintea zeilor care nu văd, nu aud, nu simt – iată Dumnezeul cel viu!

Nu un dumnezeu care stă în templele făcute de mâini, ci Unul care a venit în carne și oase să locuiască printre noi. Nu un dumnezeu capricios ca Jupiter sau crud ca Marte, ci un Dumnezeu care Se face vulnerabil din dragoste. Nu prin legiuni, ci printr-un Prunc. Nu prin edicte imperiale, ci prin slăbiciune.

Cezarul vostru a emis decret ca toată lumea să fie înscrisă, dar nu știa că prin acest decret împlinea prorocia veche: că Mesia se va naște în Betleem.

Gândiți-vă la profunzimea acestui mister: când Cristos S-a născut, întreaga noastră natură umană a fost ridicată la o nouă demnitate. El a unit în Sine Cerul și pământul, divinul și umanul. În El, Dumnezeu și omul nu mai sunt separați de prăpastia păcatului. Prin Întrupare, El a deschis drumul ca noi, muritorii, să avem părtășie cu nemurirea, noi, cei slabi, să fim întăriți de puterea Celui Atotputernic.

Iată cum trebuie înțelese toate acestea: Nașterea face posibilă Crucea – căci dacă El nu ar fi fost cu adevărat om, cum ar fi putut să moară? Dar dacă nu ar fi fost cu adevărat Dumnezeu, cum ar putea prin moartea Lui să ne mântuiască pe toți?

Și Învierea confirmă totul: același trup născut din Fecioară, același trup răstignit, același trup a înviat – transfigurat, glorificat, dar real! De aceea avem speranță în Înviere.

Deci când vă aduceți aminte de ziua nașterii Lui, nu o faceți ca pe o simplă amintire. Trăiți în lumina acestei realități: Dumnezeu cu noi! Emanuel! Cel care era departe S-a făcut aproape. Cel inaccesibil S-a făcut accesibil. Și prin credința în El, și noi am devenit fii și fiice ai Dumnezeului celui Preaînalt.

Iată taina pe care mi-a fost încredințată s-o vestesc neamurilor: Cristos în voi, nădejdea slavei! Această speranță a început în ieslea aceea, în noaptea aceea, sub cerul Betleemului. Și se va împlini când El va veni din nou, nu ca Prunc în iesle, ci ca Rege în slavă.

Al vostru frate Pavel, apostol al lui Isus Cristos.

(…un simplu exercițiu de imaginație…)