Semnificație a Crăciunului nu se reduce la decoruri sau tradiții, ci la misterul Întrupării. Această idee, mereu subliniată de John Mac Arthur în scrierile și predicile sale, este o chemare constantă adresată Bisericii să revină la esența biblică a Crăciunului.
Începem cu cartea „The Miracle of Christmas”, în care MacArthur scrie: „Nașterea lui Isus – Emanuel, Dumnezeu cu noi, Mesia făgăduit – care a venit să-Și mântuiască poporul de păcatele lor.”
Pentru MacArthur, ieslea nu este doar un cadru istoric, ci dovada că Dumnezeu a coborât în lumea noastră pentru a ne răscumpăra.
John MacArthur, în articolul intitulat „The Truth of the Nativity” proclamă cu claritate: „Pruncul acela din iesle este Dumnezeu! Emanuel! Aceasta este inima și sufletul mesajului Crăciunului.” Această afirmație directă și neechivocă rezumă teologia lui MacArthur despre Crăciun: în copilașul din Betleem, Dumnezeu Însuși S-a făcut prezent în lume.
În predica „The Theology of Christmas” bazată pe Filipeni 2:5-11, MacArthur explică: „El a devenit om… Un om adevărat, un om pe deplin, o sută la sută om și o sută la sută Dumnezeu. Acesta este misterul întrupării. El nu e pe jumătate Dumnezeu, pe jumătate om. Nu e pe deplin Dumnezeu care Se preface că e om. El este pe deplin Dumnezeu și pe deplin om.”
Pentru MacArthur, întruparea nu poate fi separată de teologia Noului Testament – Cristos, deși era în chipul lui Dumnezeu, S-a golit pe Sine, luând chip de rob.
În aceeași predică, MacArthur vorbește despre paradoxurile Crăciunului: „Sunt lovit an de an de paradoxurile Crăciunului, de ciudata juxtapunere a creștinismului cu o mentalitate de carnaval, sărăcia și umilința staulului confundate cu bogăția și indulgența egoismului și dăruirii de cadouri, liniștea Betleemului cu vuietul centrelor comerciale, seriozitatea întrupării cu neseriozitatea spiritului de petrecere.”
MacArthur avertizează constant asupra riscului de a transforma Crăciunul într-o sărbătoare seculară, în care Hristos este pierdut în zgomotul festivităților.
Tot în cartea sa, MacArthur insistă: „Crăciunul ar trebui să fie un timp de bucurie și veselie reală, spre deosebire de sentimentalismul fabricat și petrecerile sălbatice care caracterizează modul în care lumea sărbătorește Crăciunul. Simplul fapt este: «Pruncul acela din iesle este Dumnezeu.»”
Pentru el, sărbătoarea nu are sens dacă nu recunoaștem că pruncul din Betleem este Domnul universului. Întruparea arată atât divinitatea, cât și umanitatea completă a lui Cristos.
În viziunea lui John MacArthur, Crăciunul este miracolul întrupării, actul suprem de smerenie și dragoste. Este chemarea de a recunoaște în pruncul din Betleem pe Fiul lui Dumnezeu, de a înțelege că ieslea și crucea sunt inseparabile, și de a transforma sărbătoarea într-un timp de închinare autentică.
Crăciunul nu este despre mituri sau personaje inventate, ci despre realitatea istorică: „Pruncul acela din iesle este Dumnezeu” – Emanuel, Dumnezeu cu noi.
Autor: Dorin Rus
