Pentru R. C. Sproul, Crăciunul este în primul rând misterul întrupării: Dumnezeu, infinit și veșnic, intră în timp și spațiu ca om. El sublinia mereu: „Ce sărbătorim de Crăciun nu este atât nașterea unui copil, cât întruparea lui Dumnezeu Însuși.” În ieslea Betleemului, Sproul vede paradoxul central al credinței creștine.
Sproul afirmă că întruparea este temelia mântuirii și subliniază importanța dublei naturi a lui Hristos. Formula pe care biserica a adoptat-o în anul 451 d.Hr. a fost „vere homo, vere Deus” – „cu adevărat om, cu adevărat Dumnezeu”, arătând astfel cele două naturi ale lui Isus. Pentru Sproul, Crăciunul este începutul drumului spre Cruce, iar ieslea și Golgota sunt inseparabile. Nașterea lui Isus este deja o pregătire pentru jertfa Sa.
El adaugă: „Fără îndoială, avem tendința de a pune un accent puternic asupra circumstanțelor umile ale nașterii lui Isus când repovestim în fiecare an povestea Crăciunului. Cu siguranță acest lucru este potrivit, căci Fiul lui Dumnezeu S-a smerit profund când ‘S-a dezbrăcat de Sine, luând chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor’ (Filipeni 2:5-8).”
Crăciunul devine astfel o chemare universală: nimeni nu este prea mic sau prea nevrednic pentru a veni la Hristos, pentru că El a coborât până la nivelul nostru.
R. C. Sproul face, printre altele, referire și la dimensiunea istorică: „Nașterea lui Hristos, întruparea, a fost un eveniment real care s-a întâmplat cu adevărat în istorie.” Crăciunul nu este o poveste de iarnă, ci un eveniment ancorat în istorie, dovada că Dumnezeu nu rămâne spectator, ci intră în scenă, în mijlocul lumii noastre frânte.
Descriind nașterea lui Isus, Sproul notează:
„Intrarea lui Isus în această lume este pe fundalul umilirii. Nu a avut un loc unde să-Și culce capul. De fapt, ca adult, El avea să spună: ‘Fiul omului nu are unde să-Și culce capul’ (Luca 9:58). Niciodată nu a avut un loc să-Și culce capul care să nu fi fost împrumutat de la altcineva. Așadar, mantia rușinii și umilirii este răspândită peste acest prunc, înfășurat în aceste scutece dure, asemănătoare unor bandaje, și pus fie în nișa stâncii folosită ca jgheab de hrănire pentru animale, fie într-un leagăn rudimentar de un fel oarecare.”
În viziunea lui R. C. Sproul, Crăciunul este misterul întrupării, actul suprem de dragoste și smerenie. Este chemarea de a recunoaște în pruncul din Betleem pe Fiul lui Dumnezeu, de a înțelege că ieslea și crucea sunt inseparabile, și de a transforma sărbătoarea într-un timp de închinare autentică.
„Ce sărbătorim de Crăciun nu este atât nașterea unui copil… ci ceea ce este atât de semnificativ despre nașterea acelui copil anume este că în această naștere avem întruparea lui Dumnezeu Însuși.”
Crăciunul nu este doar începutul unei povești, ci începutul mântuirii noastre
Autor: Dorin Rus
