Crăciunul în viziunea lui Max Lucado

Crăciunul nu este doar o sărbătoare a luminii și a darurilor, ci revelația uimitoare că Dumnezeu a ales să vină aproape, să se facă unul dintre noi. Max Lucado scrie: „El a venit, nu ca un fulger de lumină sau ca un cuceritor de neabordat, ci ca unul ale cărui prime plânsete au fost auzite de o fată săracă și un tâmplar adormit.

Eternitatea a întrerupt timpul, divinitatea a întrerupt carnalitatea, iar cerul a spintecat pământul în forma unui copil.” (God Came Near, 1983). În fața acestui paradox, inimile noastre sunt chemate să se plece.

Lucado afirmă că „Datorită Betleemului, am un Mântuitor în cer.” (Because of Bethlehem, 2016). Întruparea nu este doar un act cosmic, ci o apropiere personală: Dumnezeu își poartă chipul în fragilitatea noastră, ca să ne arate că suntem iubiți. Paiele din iesle devin oglinda în care descoperim fața lui Dumnezeu.

Pentru Lucado, ieslea este un tron paradoxal. „Curios, acest palat regal. Nici un tapet pe ferestre. Nici haine de catifea pe curteni. Și, în loc de un sceptru de aur, regele ține un zornăitor din lemn de măslin. Curios, dar povestea regelui a început într-o iesle.” (It Began in a Manger). Crăciunul ne arată că slava lui Dumnezeu nu se exprimă prin fast, ci prin smerenie. În fragilitatea copilului se ascunde puterea regelui.

Lucado subliniază și dimensiunea inimii: „Problema omului este problema inimii omului.” (Because of Bethlehem, 2016). Crăciunul nu este doar un eveniment exterior, ci o chemare la transformarea inimii. În fiecare inimă poate fi o „iesle”, un loc unde Cristos să se nască din nou.

El mai spune: „Dacă nu ar fi fost păstorii, nu ar fi existat primire. Dacă nu ar fi fost magii, nu ar fi existat daruri.” (God Came Near, 1987). Crăciunul este și o poveste a comunității: cei umili și cei înțelepți, cei de aproape și cei de departe, toți sunt chemați să se apropie de Prunc. În jurul ieslei se adună întreaga omenire.

Părerea lui Max Lucado este că Crăciunul ne arată dragostea divină în forma ei cea mai intimă: Dumnezeu vine nu doar să ne salveze, ci să ne atingă inimile. Întruparea este mister și apropiere, umilință și regalitate, început și destin. În pruncul născut, Dumnezeu ne spune: „Am venit aproape de tine, ca să-ți dau viață și speranță.”

Autor: Dorin Rus