Cu siguranță că acum, când ne pregătim de sărbătoarea care ne amintește de actul întrupării Domnului Isus, ne confruntăm adesea cu întrebarea: ce L-a motivat pe Domnul să vină în lumea noastră? Și venirea Lui este cu adevărat o binecuvântare pentru omenire?
Apreciind însă motivele întrupării, cred că putem să spunem că cea mai mare binecuvântare pentru omenire nu este cauzată de faptul că omul a pășit pe Lună, ci de realitatea că, prin întruparea Domnului Isus, Dumnezeu a pășit pe pământ!
Cunoaștem aceasta, înțelegând că:
DOMNUL ISUS S-A ÎNTRUPAT CA SĂ NI-L ARATE PE TATĂL
Din pricina păcatului, omul a fost separat de Dumnezeu. Înaintând în această separare, generație după generație, omul L-a uitat pe Dumnezeu, nu-L mai cunoaște și chiar nu mai știe cine este și cum este.
Apostolul Pavel a descris foarte bine această înstrăinare, mărturisind că:
„În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit; ci s-au dedat la gândiri deșarte, și inima lor fără pricepere s-a întunecat.” (Rom. 1:20–21)
Venind în lume, Domnul Isus ni L-a descoperit pe Tatăl, în mod practic și pe înțelesul nostru. De aceea putem spune cu toată certitudinea „Amin” la adevărul menționat de apostolul Ioan, care a spus:
„…Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” (Ioan 1:14)
Dacă ești influențat de simplitatea întrupării Domnului, nu te mai uita la iesle, la scutecele sărace și la oamenii obișnuiți care L-au însoțit. Uită-te la El și-L vei descoperi pe Tatăl, înțelegând că slava lui Dumnezeu strălucește chiar și în iesle.
Apoi,
DOMNUL ISUS S-A ÎNTRUPAT CA SĂ NE ADUCĂ CEEA CE SINGURI NU MAI PUTEAM DOBÂNDI
Pe lângă faptul că ni L-a revelat pe Tatăl, prin întruparea Sa, Domnul Isus ne-a adus și cele mai mărețe binecuvântări.
Păcatul a cauzat omului cele mai mari pierderi, precum: legătura cu Dumnezeu, raiul, viața, binecuvântarea și veșnicia. Numai că, prin venirea Domnului Isus, omul beneficiază de cele mai mari câștiguri.
Prin meritele Lui, nu numai că reprimim ceea ce am pierdut, ci dobândim mult mai mult, precum: viața veșnică, natura divină, cetățenia cerească, dreptul de a moșteni slava și de a domni veșnic împreună cu Domnul.
Apostolul Petru a comasat aceste binecuvântări în câteva afirmații, mărturisind că:
„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” (2 Pet. 1:3–4)
Dacă ești interesat și cauți să primești ceea ce oferă Moș Crăciun, vei fi îmbogățit cu adevărat la sărbători dacă, prin credință, vei primi darurile pe care le oferă Dumnezeu prin meritele Fiului Său.
Mai mult însă decât atât, pe lângă faptul că, prin venirea Domnului Isus, Îl cunoaștem pe Tatăl și suntem copleșiți de binecuvântări, putem spune și că:
DOMNUL ISUS S-A ÎNTRUPAT CA SĂ NE ASIGURE BIRUINȚA ȘI SLAVA
Datorită păcatului, omul a ajuns în cea mai grea robie, subjugat de cei mai aprigi dușmani și condamnat la cea mai aspră pedeapsă.
Despre această robie și stare de păcat, apostolul Pavel a menționat că:
„Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
…Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți).” (Ef. 2:1–5)
Ce mare ajutor! Când eram singuri, robiți și condamnați la moarte, Domnul Isus S-a întrupat ca să ia asupra Lui povara păcatelor noastre și să plătească, cu prețul vieții Lui, pedeapsa pe care noi înșine ar fi trebuit să o plătim. Apoi, prin meritele Lui, El ne-a înălțat să avem părtășie deplină unii cu alții și împreună cu Tatăl.
Despre acest har, apostolul Pavel a spus:
„El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus…” și:
„…prin El, și unii și alții avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu…” (Ef. 2:6, 17–20)
Dacă la aceste sărbători aștepți să te bucuri de colindători, de ceea ce ai pregătit să pui pe masă sau de cei care îți vor fi alături la petrecere, adevărata bucurie o vor trăi cei care Îl au în inimă pe Cel întrupat, sărbătoresc împreună cu cei care Îl urmează pe Domnul și se pregătesc pentru marea sărbătoare care va urma în glorie.
De aceea, urarea mea pentru voi este nu numai „Sărbători fericite” pentru aici, ci mai ales „Sărbători veșnice” împreună cu Domnul în slavă!
Doamne ajută!
Pastor Dan Boingeanu
