Așa cum cântecele despre renii cu nasul roșu nu fac, la prima vedere, niciun rău, nici unele „adevăruri” despre Crăciun nu par problematice. Și totuși, spune autorul Frank Viola, multe dintre convingerile noastre dragi despre nașterea lui Isus nu au temei istoric și nu pot fi găsite nicăieri în Biblie.
Ești sigur că știi povestea exact așa cum este scrisă?
Nu era loc la han?
A fost Iosif și Maria alungați de un hangiu lipsit de inimă, care în cele din urmă i-ar fi lăsat să se adăpostească într-un grajd, pentru că Maria era în durerile nașterii? Expresia din Evanghelia după Luca – „nu mai era loc în han” – este adesea interpretată ca și cum Sfânta Familie nu ar fi găsit o cameră liberă într-un fel de hotel al vremii.
Însă această interpretare este foarte puțin probabilă. Betleemul era un sat extrem de mic, fără drumuri comerciale importante. Existența unui han pentru călători, în sensul modern, este puțin verosimilă. Imaginea unui „Hilton” al Antichității, respingându-i pe Maria și Iosif, aparține mai degrabă tradiției populare decât realității istorice.
S-a născut Isus într-un grajd?
Mai mult decât atât, Luca nu folosește cuvântul grecesc pandeion, care desemna un han sau o locuință pentru călători. El folosește termenul kataluma, care înseamnă „cameră de oaspeți”, explică Frank Viola, coautor al volumului Jesus: A Theography, alături de Leonard Sweet. Este același cuvânt pe care Luca îl folosește mai târziu pentru locul unde Isus a luat Cina cea de Taină.
„Este mult mai probabil ca Betleemul, fiind locul de origine al lui Iosif, să fi găzduit rudele sale”, afirmă Viola. „Însă, din cauza recensământului, toate camerele de oaspeți erau deja ocupate.” În acea perioadă, camerele pentru oaspeți se aflau, de regulă, în partea din față a casei, iar animalele erau adăpostite în spate sau la nivelul inferior, adesea într-o grotă.
„Boii dormeau liniștiți”?
În adăpostul familiei, animalele erau hrănite și protejate peste noapte de frig, hoți sau prădători, notează Viola. Astfel, Maria și Iosif au fost cel mai probabil găzduiți în partea inferioară a casei sau în spațiul destinat animalelor. Însă este foarte posibil ca animalele să fi fost mutate temporar.
Un detaliu important: Biblia nu menționează niciun animal în relatarea nașterii lui Isus. Imaginea clasică a ieslei cu boi și oi își are originea mult mai târziu, Sfântul Francisc din Assisi fiind creditat cu realizarea primei scene a Nașterii Domnului, cu animale vii.
Cei trei regi?
„Noi trei regi de la Răsărit…” – îi știm pe Melchior, Baltazar și Gaspar. Dar Evanghelia nu vorbește despre regi, subliniază Frank Viola. Termenul magi apare, însă nu este explicat ca desemnând regi, iar numele lor nu sunt menționate nicăieri în Scriptură. De asemenea, nu știm câți au fost – știm doar că au adus trei daruri: aur, tămâie și smirnă.
Acești magi nu erau regi în sensul clasic, ci preoți orientali, învățați în interpretarea viselor, astrologie și alte arte considerate ezoterice. Ei erau consilieri ai regalității. Căutarea lor i-a dus mai întâi la Ierusalim; doar revelația divină i-a condus la Betleem.
Matei ne spune clar că magii au ajuns după nașterea lui Isus. Faptul că Irod a ordonat uciderea copiilor de până la doi ani sugerează că vizita lor ar fi putut avea loc mult mai târziu decât momentul Nașterii.
Masacrul pruncilor
Filmele despre Nașterea Domnului ne arată adesea scene dramatice, cu mii de mame plângându-și copiii uciși din porunca lui Irod. Realitatea istorică este, însă, mult mai sobră. Betleemul era extrem de mic, iar numărul pruncilor de până la doi ani ar fi fost probabil sub zece.
După recensământ, este foarte posibil ca Iosif, Maria și Pruncul să se fi mutat într-o cameră de oaspeți din casa rudelor. Matei 2:11 spune clar că magii au intrat într-o „casă” și L-au găsit acolo pe Prunc.
Îngerii au cântat?
Luca 2:13–14 spune că o mulțime din oastea cerească L-a lăudat pe Dumnezeu, spunând: „Slavă lui Dumnezeu în cerurile preaînalte…”. Textul nu afirmă explicit că îngerii au cântat. Se spune că au „lăudat” și „au spus”.
Este posibil ca un singur înger să li se fi arătat păstorilor, iar apoi, dintr-odată, câmpul să fi fost umplut de oștiri cerești care Îl slăveau pe Dumnezeu într-un glas. O scenă copleșitoare, chiar și fără muzică.
Nașterea din fecioară – sau conceperea?
„Poate mai mare decât toate celelalte fenomene supranaturale din jurul nașterii lui Isus a fost însă modul în care El a fost conceput”, scrie Viola. Vorbim adesea despre „nașterea din fecioară”, dar adevăratul miracol a fost conceperea.
„O fecioară a născut pe Mesia, dar minunea s-a produs la concepere”, afirmă autorul, în acord cu mărturia creștinilor din vechime și cu Scriptura (Matei 1:18–22; Luca 1:34). Poate că termenul mai corect ar fi „conceperea din fecioară”.
Nașterea lui Isus rămâne un mister sacru, plin de lumină și adevăr. Poate că, redescoperind ce spune – și ce nu spune – Scriptura, Crăciunul devine nu mai sărac, ci mai profund.
de Rob Kerby, redactor-șef adjunct la Belief.net
