Mă gândesc la „celebritățile” luate prea devreme de mână și duse din loc în loc, așezate direct la amvon, doar sunt vedete, nu? Orbiți de reflectoarele puternice de pe scenă, nu realizăm ce deserviciu le facem acestor noi convertiți autentici sau înșelați. O facem inconștient, dar ne grăbim să fim primii, să ne mândrim cu ce am realizat noi… (inima omului este înșelătoare, deznădăjduit de rea…) Cei mai mulți dintre ei sunt obișnuiți cu lumina puternică (poate le lipsește), sunt dornici să fie văzuți în noua ipostază, să facă multe vizualizări pentru a transmite un mesaj diferit, dar sunt și pregătiți pentru asta?
Nu am să vorbesc despre convertirea reală, nu cunosc realitatea personală, nu știu ce s-a petrecut în inimile acelor oameni care au ascultat Evanghelia, îi privește pe ei, dar uitându-mă în istoria recentă, calitatea celor mai mulți lasă de dorit. În multe situații a fost doar un foc de paie, stins repede. Unii L-au batjocorit atât de mult pe Hristos prin viața lor, precum L-au lăudat atunci când emoția a fost cea care i-a împins în față, la amvon. Maneliști care amestecă totul, actori care continuă să joace bine teatru, preoți care au dat cu stângul în dreptul, cântăreți numiți sau renumiți și alte vedete foarte vocale care s-au stins precum au fost aprinse. Toată admirația, tot respectul pentru cei convertiți real care și-au înțeles rostul în relația vie cu Hristos, care își trăiesc viața de credință în tăcere, cu frică și evlavie.
Unii apărători ai acelor actori de scenă folosesc tot felul de versete ca pretext pentru aceste prezentări aberante, dar au uitat că spicul plin rămâne aplecat, doar cel gol stă mândru, ridicat. Confuzia este mare; multă gălăgie este considerată o lucrare a Domnului, o prezență divină, sunt urmărite miracolele, dar singurul scop atins e hipnotizarea naivilor. Manipularea maselor printr-un teatru ieftin, însă unii plătesc biletele foarte scump. Ne jucăm cu sufletele prețioase ale oamenilor!
Când scena este confundată cu amvonul, se petrec lucruri de care trebuie să fugim. Acolo e teatru, spectacol și mult abur. Prezența Domnului este o iluzie, pentru că Domnul nu poate fi manipulat și niciunul nu are o baghetă magică prin care aduce sau trimite la comandă prezența divină. Când hărmălaia este râvnită, așteptată, acolo nu este o dovadă a unei închinări reale, în sfințenie. Se pare că cei care iubesc scena, dar se ascund după amvon, vor o atmosferă creată artificial și transmit, într-un mod eronat, că acolo este prezent Domnul. Da, dar trebuie văzut care domn…
Amvonul trebuie să rămână locul de unde se transmite Cuvântul clar al lui Dumnezeu! Locul de unde nu se joacă teatru și nu trebuie să „distrăm caprele, ci să hrănim oile…” Acest loc trebuie să rămână pentru ce a fost creat: să se audă vocea divină în reverență față de prezența Domnului. Dacă unii i-au schimbat destinația și duc actori ca să distreze publicul, și-au greșit, intenționat, chemarea. Actorii să rămână la teatru sau pe scenă, iar slujitorii altarului să predice Adevărul de la amvon… și nu numai!
Dacă unii slujitori ai amvonului i-au schimbat destinația și joacă teatru, este o tristețe și o dezmăgire pentru popor. Dacă unii lideri sunt atrași de scenă și vor să fie actori, dacă vor reflectoare și vizibilitate și multe like-uri, aceștia si-au pierdut orientarea reală și trebuie să se hotărască pe cine doresc să slujească. Este suprinzător, trist, dezamăgitor că toți mai mulți imită scena cu spectacole la amvon și vor reflectoare care s-ar putea să îi orbescă și să nu mai vadă calea îngustă! Cine are urechi de auzit să audă, cine citește să înțeleagă; amestecul este periculos și dăunător atât „actorilor”, cât și audienței manipulate de aceștia! Rezultatele se văd așa de bine: confuzie, dezbinare, comunități privatizate și multă gălăgie, iar Domnul… a plecat de multă vreme de acolo…
22 noiembrie 2025
Cigher Sorin – Sibiu
Un comentariu
Foarte adevărat, Slavă Domnului pentru astfel de oameni care mai țin Stindardul sus🙏🙏🙏.