
Regretatul teolog anglican evanghelic J. I. Packer prezenta în cartea sa „Keep in Step with the Spirit”, câteva paradigme prin care a fost considerată esența (focusul primordial) al lucrării Duhului Sfânt. Două paradigme mi-au reținut atenția: putere și prezență.
Puterea ca paradigmă înseamnă să crezi că principala lucrare a Duhului în cel credincios este să-l umple cu putere, să-l împuternicească, să-l capaciteze cu daruri pentru lucrări mari, în timp ce „paradigma prezenței” se referă la rolul primordial al Duhului de a media prezența lui Cristos în viața creștină.
Ambele sunt biblice (ex. Fapte 1:8 vorbește despre putere de mărturie)-ele nu se exclud, ci se completează. Packer însă este convins că paradigma prezenței are prioritate: Paracletul ne-a fost dat să medieze prezența lui Cristos, să ni-L reveleze mai profund, să fie „alter-ego”ul lui Isus pentru ucenicii Lui rămași în lume (Ioan 14:15-26,16:13-15).
Rolul Lui este să ne călăuzească în tot adevărul cuvintelor lui Isus, aducând iluminare, înțelegere și pătrundere spirituală (Ioan 16:13). El este Cel care va completa revelația cuvintelor lui Isus prin intermediul apostolilor care au scris Noul Testament. El va media darurile cu care Capul bisericii Își va înzestra Trupul.
Când adoptăm această paradigmă cristologică, obsesia noastră nu este cum să obținem mai multă putere de la Duhul, ca și cum El ar fi o „putere” pe care am putea, cumva, manipula după bunul plac- ci o Persoană divină, egală cu Tatăl și Fiul, dar al cărui scop primar nu este să se scoată pe Sine în evidență, ci pe Fiul!
O focalizare doar pe Duhul și puterea Lui și nu pe relația mediată de Duhul cu Fiul și cu Tatăl este discutabilă și periculoasă, drept pentru care ar trebui evitată.
În schimb, când înțeleg că imperativul plinătății Duhului (Efes.5:18) înseamnă că Duhul mă are în stăpânire (ideea de control), voi înceta să caut cu ardoare puterea pentru a face minuni, a scoate demoni, a căuta anumite daruri și mă voi concentra să evidențiez rezultatele plinătății Duhului: laudă, supunere reciprocă, mulțumire (v.19-21) și roada Sa- caracterul cristic Gal.5:22-23).
Nu e greșit să mă rog: „Doamne, umple-mă cu putere să te mărturisesc”, iar dacă caut plinătatea Duhului și puterea Lui va urma. Dar mai corect este să te rogi: „Doamne, ajută-mă să mă golesc de mine și să fiu umplut cu mai mult din Tine!” Nu puterea mea, ci slava lui Cristos în viața noastră trebuie să fie evidente.
Într-o conversație despre Moody, un credincios a declarat: „Acest om are monopolul Duhului Sfânt”, la care celălalt a dat răspunsul: „Nu știu dacă Moody are monopolul Duhului, dar Duhul sigur are monopolul asupra lui”. Ce răspuns înțelept!
Asta mi-aș dori pentru mine și frații mei de azi – ca Duhul să dețină monopolul asupra noastră, spre slava Fiului și al Tatălui nostru.
Autor: Marius Birghean

