„S-a împlinit vremea și s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu: pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.” (Marcu 1:15)
Adesea citez aceste cuvinte ale Domnului Isus Hristos. Adesea rostesc afirmația că rușii au nevoie de pocăință. Mai mult, sunt convins că fără pocăință poporul rus nu are nicio speranță de dezvoltare adevărată și binecuvântată. Și, aproape de fiecare dată, aud răspunsul: „În ce ar trebui să ne pocăim? Noi n-am participat la teroarea roșie. N-am provocat foametea organizată. N-am declanșat războaie. N-am atacat Ucraina.”
Ceea ce e mai tulburător este că tocmai printre predicatori ai Evangheliei, prezbiteri și profesori de Biblie se găsesc cei mai activi respingători ai chemării la pocăință. În această atitudine văd o tragică deformare a însăși esenței pocăinței.
Cuvântul grecesc metanoia (μετάνοια) înseamnă „schimbarea minții”, „schimbarea gândirii”. Este bine știut că, în urmă cu o sută de ani, o bandă de criminali a pus mâna pe putere în Rusia. După ei au urmat teroarea roșie și cea albă, foametea, colectivizarea – adică distrugerea țăranilor, distrugerea clasei muncitoare, distrugerea omului liber.
În același șir de crime stă și persecuția împotriva credincioșilor, distrugerea bisericilor, și acea mașină de moarte numită GULAG. Blestemul lui Cain a cuprins Rusia.
Astăzi, setea de a-l cinsti pe Ivan cel Groaznic și pe Stalin, ura față de libertatea persoanei, prigoana împotriva misionarilor – toate acestea arată că nu există nici cea mai mică dorință de a înțelege crimele sângeroase ale regimului. Dimpotrivă, din cornul abundenței curg neîncetat laude pentru aceiași călăi ai Rusiei. Și iată că ura a devenit virtute. Minciuna a devenit merit. Iar gândul – doar gândul rostit că „nu e totul bine în casa noastră” – a devenit crimă.
Într-o asemenea stare a lucrurilor, cred că cel mai prețios lucru pentru ruși astăzi este să audă din nou cuvântul lui Iisus, să-L primească și să-L împlinească:
„Pocăiți-vă! Schimbați-vă felul de a gândi.
Schimbați-vă valorile!
Lăsați minciuna și ura.
Încetați să ucideți!”
Căci pentru sângele fiecărui ucrainean, Dumnezeu va cere socoteală.
„Căci știm pe Cel ce a zis: «A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti», zice Domnul. Și iarăși: «Groaznic lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!»” (Evrei 10:30–31)
Opriți-vă!
Nu mai semănați ruină și moarte.
Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie!
