Există o mângâiere adâncă în simplul gând că cineva se roagă pentru tine. Când primești un mesaj: „Astăzi m-am rugat pentru tine”, inima se liniștește. Într-o clipă, simți că nu ești singur. Dar mai există o realitate și mai tainică, mai puternică decât toate rugăciunile prietenilor noștri: Isus Hristos, Marele nostru Preot, se roagă pentru noi. Nu uneori. Nu doar când merităm. Ci întotdeauna.
„De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, fiindcă trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25)
Aceasta este inima reflecției scrise de Karlene Edwards-Warrick, președinta BWA Women, o femeie care privește spre Hristos nu doar ca Mântuitor, ci ca Mijlocitor viu, veșnic activ.
Hristos care nu încetează să mijlocească
Autoarea amintește că rugăciunea de mijlocire nu este o practică ocazională a credinței — este însăși lucrarea permanentă a lui Isus. El trăiește nu doar pentru a fi amintit, ci pentru a mijloci încontinuu pentru fiecare dintre noi.
Karlene evocă perioada pandemiei COVID-19 ca un moment de teamă și neputință. „Știrile erau copleșitoare. Rugăciunile păreau goale. Mă întrebam dacă Dumnezeu mai aude.” Într-o noapte de neliniște, versetul din Coloseni 1:17 i-a atins sufletul: „El este mai înainte de toate lucrurile și toate se țin prin El.”
„Am șoptit o rugăciune: ‘Isuse, Tu ești suveran și atotștiutor. Mă încred în Tine să mă porți prin acest timp de nesiguranță.’ Și atunci am simțit pacea — pacea care vine din a ști că El este deja acolo, rugându-se pentru mine.”
Acea liniște a fost, cum spune Karlene, Evrei 7:25 trăit în realitate. Hristos nu aștepta ca ea să devină suficient de puternică pentru a veni la El. El era deja acolo, rugându-se pentru ea, acoperind-o cu harul Său în mijlocul slăbiciunii.
O mijlocire care cuprinde lumea întreagă
Această promisiune nu este doar personală, ci globală. În fiecare continent, în fiecare națiune, în fiecare inimă zdrobită, Isus este Același Mare Preot. El mijlocește pentru cei persecutați, pentru cei închiși din pricina credinței, pentru bisericile izolate și pentru comunitățile rănite de războaie.
Karlene scrie: „În zonele de război ale Orientului Mijlociu, în bisericile ascunse din Asia, în satele sărace din Africa și în orașele agitate ale Occidentului – Isus se roagă. El nu cunoaște granițe. El nu obosește. El nu uită.”
Această imagine a lui Hristos, rugându-Se necontenit pentru lume, ne obligă să privim și noi altfel mijlocirea. Nu ca pe o rugăciune timidă, ci ca pe o participare la lucrarea Lui.
Credința care se odihnește în mijlocul furtunii
Când înțelegi că Isus mijlocește pentru tine, inima capătă o liniște nouă. Teama se domolește, vinovăția se dizolvă, iar în locul lor vine odihna în suveranitatea Lui.
Câteva întrebări din reflecția Karlenei devin exerciții de credință: Cum s-ar schimba viața ta dacă ai trăi cu convingerea constantă că Isus se roagă pentru tine chiar acum? Ai fi mai curajoasă? Mai blândă? Mai împăcată? Ai purta mai multă compasiune pentru cei din jur, știind că El se roagă și pentru ei?
Chemare la odihnă și încredere
A ști că Hristos trăiește să mijlocească pentru noi nu este doar o doctrină — este un izvor de pace. El stă la dreapta Tatălui, dar rămâne aproape de inima fiecărui credincios. El este în cer, dar atinge pământul cu rugăciunea Sa.
„Isuse, Tu nu te oprești niciodată din a mă iubi. Nu te oprești niciodată din a mă purta în rugăciune. Și pentru aceasta, eu pot trăi cu curaj.”
Rugăciune
Doamne Isuse, Mare Preot veșnic,
Îți mulțumim că nu încetezi să mijlocești pentru noi.
Când slăbim, Tu ești tăria noastră.
Când ne pierdem speranța, Tu ne ridici cu rugăciunea Ta.
Întărește-ne să credem că suntem ținuți de mâinile Tale,
și ajută-ne să fim și noi mijlocitori pentru alții,
purtând lumina Ta acolo unde este întuneric.
Amin.
Reflecție inspirată din studiul Karlenei Edwards-Warrick, președinta Alianței Mondiale a Femeilor Baptiste
