🕊️ Șabat Șalom!
Zilele trecute mi-a făcut o vizită sfântul apostol Pavel. Noi, ca de obicei, ne certăm, ne împotmolim, demonstrăm — pentru că Reforma a fost, este și va fi.
Este o lucrare măreață! Dar nu mai puțin măreț este și faptul că Reforma a fost, însă carul a rămas pe loc. Reforma există, dar cei ce trebuie reformați rămân neclintiți în aceeași stare de odihnă. De aceea Reforma este necesară și trebuie să continue — pentru că nimic nu se schimbă.
Pavel s-a uitat la mine zâmbind. Un asemenea zâmbet îl are o bonă când își veghează copiii pe ascuns, ascunsă după un dulap, iar copiii simt că au libertate și, încetul cu încetul, se apucă de șotii. Bona crede că e doar o joacă și se încordează, dar copiii — ei sunt foarte serioși în joaca lor! Așa și Pavel — ne privea, ne asculta, și apoi, prindând un moment de liniște, a spus:
„Primiți-l bine pe cel slab în credință, fără să vă certați pentru păreri.” (Romani 14:1)
A spus și a dispărut. Iar eu am rămas acum să mă descurc. Cine dintre noi este, de fapt, cel slab? Din modestie, fiecare se numește pe sine slab, rob netrebnic. Dar ferească Dumnezeu să-l atingi — căci slabul iubește să domnească cu putere!
Dacă-l rușinezi, îți faci singur necaz. De aceea sfântul apostol Pavel ne sfătuiește: Nu risipiți în zadar timpul și cuvintele. Vestiți frumusețea Harului lui Dumnezeu!
„Fiți dar următori ai lui Dumnezeu, ca niște copii preaiubiți. Trăiți în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi, ca un prinos și ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu.” (Efeseni 5:1–2)
Autor: Yury Sipko,
Pastor, ex episcop al Cultului Baptist din Rusia
