Dur titlu, nu-i așa? Ce legătură are una cu cealaltă? Ce este ospitalitatea? Ce legătură are ea cu sinele nostru și cu hrănirea sinelui nostru? Scriptura ne spune că ceea ce face Dumnezeu este bun și foarte bun. La fel, sunt convins că și îndemnurile și poruncile pe care El ni le oferă sunt bune, ba chiar foarte bune.
Un îndemn pe care trebuie să-l aplicăm în viața noastră este acela de a fi ospitalieri sau primitori de oaspeți. Sunt mai multe pasaje în care găsim un astfel de îndemn. Voi menționa câteva dintre ele:
„Ajutați pe sfinți când sunt în nevoie. Fiți primitori de oaspeți.” – Romani 12:13
„Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să știe, pe îngeri.” – Evrei 13:2
„Fiți primitori de oaspeți între voi, fără cârtire.” – 1 Petru 4:9
Un aspect grozav de interesant și de ciudat deopotrivă este contextul în care Petru plasează acest îndemn (1 Petru 4:9). El ne vorbește despre sfârșitul lumii, care se apropie vertiginos și în pregătirea pentru acest sfârșit iminent, suntem îndemnați să facem, printre altele, și lucrul acesta: să fim primitori de oaspeți, dar nu oricum, ci fără să cârtim.
Cum vine asta? Până să răspundem la această întrebare, aș vrea să vedem mai întâi ce implică primirea de oaspeți:
Investiție:
Timp. Timpul este prețios. Timpul zboară foarte repede. Principiul bulgărelui de zăpadă care pe măsură ce crește tot mai mare se mișcă tot mai repede este valabil și în ceea ce privește trecerea timpului pe măsură ce înaintăm în vârstă. Este nevoie să dai din timpul tău ca să poți fi primitor de oaspeți.
Energie. Și aici, odată cu avansarea în vârstă, începem să ne dăm seama că nu mai suntem ce eram odată. Nu mai avem aceeași energie și aceeași rezistență pe care le aveam când eram tineri. Iar cuvintele acestea sunt scrise de mine, care încă mă consider tânăr!
Dar nu mai suntem la fel de plini de vigoare pe cum eram odată! Ei bine, din această energie care parcă se diminuează văzând cu ochii pe zi ce trece, mai trebuie să dăm și altora atunci când vine vorba de primirea de oaspeți.
Efort. Cred că ați observat că atunci când ai de primit niște oaspeți, nu doar bați din degete și totul se pregătește de la sine. Abia atunci poate începi să-ți dai seama câte lucruri nu sunt la locul lor. Abia atunci poate vei începe să realizezi cât de mult implică întreținerea unei gospodării.
Sacrificiu:
Bani. Pregătirea pentru primirea de oaspeți necesită și sacrificiu financiar. Pentru unii mai mic, pentru alții mai mare. Însă cert este că pentru toți, ea implică și un sacrificiu financiar.
Resurse. Dacă nu este vorba de bani, atunci sigur este vorba de resurse. Scoți din beci/boxă/cămară/frigider/ladă și pregătești ceva pentru cei pe care îi vei ospeți.
Spațiu. Poate va trebui să primești sub acoperișul casei tale pe cineva pentru o vreme. Îi vei pune la dispoziție o parte din spațiul locuinței tale. Pentru o vreme te vei lipsi de acel spațiu, iar acesta este și el un sacrificiu.
Acestea sunt doar câteva dintre implicațiile primirii de oaspeți. Ele pot fi dezvoltate și pot fi dezbătute mult mai mult, însă sunt convins că ai înțeles ideea. Nu este ceva ușor sau ceva ce trebuie privit în mod ușuratic.
Atunci, dacă nu este ceva atât de ușor, de ce să mai fac? De ce Dumnezeu mă îndeamnă în Scriptură să caut să fiu un astfel de om, primitor de oaspeți? De ce? Fiindcă suntem creați să fim ființe relaționale.
Relațiile autentice și profunde nu se creează la biserică! La biserică, din păcate, încă se menține – la general vorbind – o superficialitate în interacțiunile dintre noi.
Totul se rezumă la: „Ce faci? Bine, tu?” Și atunci, întrebarea este cum poți să spargi această carapace și să ajungi să ai relații mai profunde și, implicit, mai bogate? Una dintre modalități este aceasta: primirea de oaspeți.
Primirea de oaspeți conține o paletă mult mai largă de aspecte. Oaspeții sunt de tot soiul. Însă aceasta nu schimbă cu nimic principiul că prin primirea de oaspeți deschizi și o ușă înspre relații mai profunde.
Revin la un gând de mai sus. De ce este menționată primirea de oaspeți în contextul revenirii Domnului Isus? Un răspuns la care mă gândesc este că prin aceasta afirmăm că, da, deși deținem tot felul de lucruri – casă, mașină, alimente, mâncare, câteva camere – nu suntem legați de ele, ci suntem dispuși să împărțim din ceea ce Dumnezeu ne-a dat și cu alții.
De ce în contextul revenirii Domnului Isus, al sfârșitului tuturor lucrurilor? Tocmai pentru a arăta că inima noastră nu este legată de pământ, de lucrurile de aici și acum.
Atunci, oare orice fel de primire de oaspeți este și una adecvată? Se poate să primești oaspeți, însă primirea aceea de oaspeți să nu fie cum ar trebui să fie? O, da! Din păcate, da. O spun cu certitudine: Da!
Care este problema? Motivația! Cu ce motivație cauți să fii primitor de oaspeți? Și abia acum încep să fac referire la partea a doua a titlului gândurilor de aici.
Ospitalitatea este o investiție. Ea este cu scopul de a te investi în celălalt, în ceilalți. Însă adesea ea poate fi transformată într-o investiție mârșavă în sinele tău. Cum? Un pericol îl constituie MÂNDRIA. Dacă sunt motivat de mândrie atunci când sunt primitor de oaspeți, am ratat cu totul scopul primirii de oaspeți.
Un alt pericol, strâns legat de mândrie, este LAUDA. Poate ai realizat atât de multe prin gospodăria ta, însă n-a avut cine să le vadă. Primirea de oaspeți este o modalitate numai bună pentru a da oportunitatea altora să-ți vadă realizările.
Mai prezint un pericol. Uneori, tindem să cădem în ispita ca atunci când suntem primitori de oaspeți să căutăm să tragem cu cleștele aprecieri din partea oaspeților noștri. Cum vine asta? Prin scuzele pe care, poate uneori în mod inconștient, le folosim.
Tindem să ne scuzăm că nimic nu este pus la punct, așezat cum trebuie, la milimetru, făcând astfel ca oaspeții noștri să se simtă stânjeniți și așteptând poate chiar să ne contrazică, în felul acest apreciind sau lăudând munca și sacrificiul nostru.
Cât de perfidă poate fi sau deveni o astfel de abordare! Nu la întâmplare, Petru spune că atunci când vei fi primitor de oaspeți, trebuie s-o faci fără cârtire! Dă-ți interesul să fie ceva plăcut, frumos și de folos celor care vor călca pragul casei tale, să fie de folos relației dintre voi, să fie un moment în care să vă bucurați împreună de credincioșia și îndurarea lui Dumnezeu.
Să nu cumva să transformăm această unealtă frumoasă – primirea de oaspeți – în ceva atât de mârșav!
Să nu uităm:
„Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23)
Timotei Stoica
