„Dacă nimicește cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt – și așa sunteți voi.” (1 Corinteni 3:17)
Există păcate care strigă tare, și totuși nu se aud de la amvon. Sunt fapte care distrug chiar mai multe vieți decât păcatul imoralității, dar sunt tolerate, ascunse sub masca religiozității. Unul dintre ele este disprețuirea Bisericii lui Cristos. Nu vorbim aici despre o clădire, ci despre adunarea credincioșilor – trupul viu, sfânt, al Domnului Isus.
Pavel scrie clar: „Dacă cineva nimicește templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu.” E o avertizare personală, serioasă și tăioasă. În context, „templul” este adunarea locală. „Voi sunteți templul” – nu tu singur, ci voi împreună. Așadar, distrugerea bisericii nu e o glumă. E o provocare la adresa sfințeniei lui Dumnezeu.
Cum se nimicește o biserică?
Nu prin incendii, ci prin vorbe. Prin spirit de ceartă. Prin manipulare. Prin ambiții personale. Prin răzbunări mascate în „dreptate”. Prin grupuri formate pe ascuns și prin conflicte nerezolvate.
Sunt oameni care, atunci când nu le iese voia, provoacă dezbinare. Se supără, se retrag, dar nu tăcuți – ci cu zgomot. Adună susținători, trag sfori, stârnesc suspiciuni. Și biserica, în loc să fie loc de zidire, devine un câmp de luptă.
Alții lucrează din umbră – o vorbă aruncată aici, o bârfă strecurată acolo. Însă roadele sunt aceleași: neîncredere, durere, rupere.
Dumnezeu ia apărarea Bisericii Sale.
Aici e partea care ar trebui să ne cutremure: Dumnezeu nu lasă nepedepsită o astfel de lucrare. Nu se joacă nimeni cu ceea ce El a sfințit. Cine atinge Trupul lui Cristos în mod distructiv, se pune în conflict direct cu Dumnezeu. Și e o luptă pierdută din start.
O chemare la responsabilitate:
Dacă faci parte dintr-o biserică locală, nu e opțional să o respecți. Nu e „doar o adunare” – este templul sfânt al lui Dumnezeu.
Așadar:
- Nu crea conflicte ci vindecă-le.
- Nu bârfi, ci roagă-te.
- Nu alimenta suspiciuni, ci caută adevărul.
- Nu forma tabere, ci caută pacea.
- Nu disprețui Biserica, ci iubește-o așa cum o iubește Cristos.
Poate nu ne gândim des la asta, dar fiecare cuvânt, atitudine sau faptă are consecințe. Biserica este un organism viu, nu un decor religios. Este prețioasă, sfântă, vie. Este casa lui Dumnezeu, locul unde El Își manifestă slava. Oricine lovește în ea, Îl provoacă pe Dumnezeu însuși.
Așa că, înainte să rostești o judecată, să întreții conflicte sau să întorci spatele adunării tale, întreabă-te: „Oare ce fac eu acum zidește, sau strică?” Și adu-ți aminte: templul lui Dumnezeu este sfânt – și așa sunteți voi.
Autor: Nelu Filip, președintele Cultului Penticostal din România
