Toți oamenii își dau cu părerea despre cum ar trebui să fie Dumnezeu și încearcă să înțeleagă ce face. Noi știm că Dumnezeu este infinit, iar creierul nostru are un kilogram, dar tot ne imaginăm că ceea ce credem noi este adevărat.
Corect ar fi să ne evaluăm mai întâi credința, să vedem ce contradicții sunt acolo. Prima afirmație transmisă de majoritatea liderilor religioși e că noi suntem doar o marfă. În imaginația lor, creația ar fi o fabrică, iar Dumnezeu ar turna pe bandă rulantă diverse piese.
Apoi, le-ar trece prin teste de rezistență, iar ce nu corespunde ar arunca în iad. Doar că eu nu sunt o marfă, ci o picătură de conștiință asemenea lui Dumnezeu. Nu sunt nici obiect și nici legumă, ci o ființă unică, deosebită de oricine altcineva și creată de Dumnezeu din El Însuși.
Eu pot înțelege tot ceea ce El îmi șoptește zi de zi și pot accepta sau refuza ce îmi oferă. Formarea mea se face cu mult efort interior, cu o muncă imensă de înțelegere a realității, deoarece am fost creat din nimic și acum exist cu ceea ce am.
Iar ceea ce am crește continuu prin efortul lui Dumnezeu de a mă pune în mișcare la parametrii Lui. Nu doar că am fost creați după asemănarea lui Dumnezeu, ci am fost destinați să acționăm la fel ca El.
Și aici începe problema: suntem miliarde de oameni laolaltă, pregătiți să activăm împreună, să alcătuim o comunitate și să ne ajutăm reciproc. Însă unii se cred „mai cu moț” și îi subordonează pe alții.
Se cred lideri și cer supunerea celorlalți din simpla impresie că sunt semizei special aleși pentru a primi cinste și ascultare. Când tu nu alergi la Dumnezeu să te hrănești din Ființa Lui, să crești prin Cuvântul Lui, vei alerga la oameni să te hrănești cu sufletele lor, cu aplauzele lor, și vei căuta laude ca să-ți închipui că ești superior.
Le spui că sunt doar o marfă și tu îi împachetezi, le pui o fundiță religioasă pentru destinația finală. Oamenii care vor doar subordonarea altor oameni în scopuri personale vor minți cu nerușinare pentru asta și vor aduce argumente religioase ca să înșele.
Dumnezeu ne-a creat din Sine, pe fiecare diferit, și ne educă cu o mână puternică și fără greșeală pentru a învăța diferența dintre bine și rău. Iar binele înseamnă să fii iubitor la fel ca Isus Cristos, iar răul înseamnă să te prăbușești în poftele tale de mărire, în iluzia că ești superior altora, care ar fi datori să te hrănească din munca lor.
Dacă nu ne vom hrăni din Cuvântul Viu al lui Dumnezeu, atunci ne vom hrăni din cele pământești și ne vom prăbuși în nimicul care am fost înainte de a fi creați.
Autor: Lucian Bădescu
