Isus a vindecat pe cei bolnavi și a hrănit oameni înfometați. Din această cauză, mari mulțimi de oameni îl urmau.
Dar Isus a vrut ca ei să știe că El este mai mare decât ceea ce avea de oferit…
„Isus le‑a răspuns: – Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată!”
Ioan 6: 35 NTR
Dumnezeu ne putea crea în așa fel încât să nu avem nevoie de nimic, în schimb, El ne-a făcut dependenți de lucruri cum ar fi mâncare, apă, oxigen, somn, lumina soarelui – și de El. El a creat această lume în mod intenționat, cu nevoi specifice și anumite limitări.
Noi avem nevoi în mod implicit.
Tot așa cum mâncarea și apa sunt esențiale pentru viața umană, realitățile fiecărei zile ne îndreaptă spre adevăruri spirituale…
Avem nevoie de Isus chiar mai mult decât avem nevoie de elementele esențiale ale vieții.
Putem căuta împlinirea în muncă sau în relațiile noastre, în bani, faimă, putere, sex, realizări și aventură. Dar toate au ca rezultat goliciunea. Este ca și cum am urmări vântul.
Așa că, să nu îl urmăm pe Isus doar pentru ceea ce ne poate oferi, ci pentru ceea ce este El. Trebuie să recunoaștem că această lume nu ne va satisface niciodată nevoile, dar noi avem deja acces la adevărata hrană.
Putem veni la El pentru a fi săturați pentru că El este pâinea vieții.
Sursa: YouVersion
