Oh, ce pânză încâlcită țesem atuncicând începem să practicăm înșelătoria. Conform vechiului proverb, „o minciună trage alta după ea”, cel care se obișnuiește cu minciuna va țese rapid o pânză de înșelăciune. Cercetările științifice arată că, cu cât mințim mai mult, cu atât acest obicei devine mai ușor de practicat.
Autorii unui studiu din 2016 au observat că majoritatea oamenilor se simt jenați când înșeală în mod intenționat pe cineva, dar în cele din urmă acest sentiment dispare. Se pare că, în timp, devenim insensibili la minciună. Iată ce spune studiul: „Tomografiile cerebrale au arătat că prima minciună este asociată cu o explozie de activitate în amigdală, zonă din creier implicată în răspunsurile emoționale. Dar această activitate a scăzut pe măsură ce minciunile au continuat. Efectul a fost atât de puternic încât echipa de cercetători, pe baza activității amigdalei unei persoane în timp ce mințea, a putut prezice cât de mare va fi următoarea minciună.”
O conștiință însemnată cu ferul roș
Rezultatul aceastei cercetări nu ne surprinde. Ea explică știința din spatele a ceva ce Biblia a spus dintotdeauna: „Dar Duhul lămurit că în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu ferul roș în însuși cugetul lor.” (1 Timotei 4:1-2).
Acești oameni sunt descriși ca mincinoși, iar conștiința lor a fost „însemnată (sau arsă) cu ferul roș”. Păcatul face asta. Ceea ce începe ca un păcat aparent minor poate deveni rapid o avalanșă de păcate. Cum se întâmplă acest lucru? Ei bine, puțin câte puțin, cu fiecare păcat comis, conștiința este tot mai însemnată cu ferul roș. Păcatul își pierde gravitatea, iar tot mai multe păcate devin acceptabile. Oamenii de știință au demonstrat că cel puțin o parte din această reacție se datorează faptului că răspunsul emoțional al creierului nostru este diminuat de fiecare dată când mințim.
De unde vine moralitatea?
Știința poate explica, cel puțin parțial, de ce oamenii tind să accepte minciunile după ce spun câteva. Dar știința nu poate explica de ce minciuna este greșită. Știința implică testarea, repetarea și observarea cu cele cinci simțuri ale noastre. Dar moralitatea este imaterială. Nu o poți studia cu simțurile tale.
Deci, de unde știm că este greșit să mințim? Trebuie să apelezi la un for superior. Dar în cultura noastră seculară, mulți oameni au acceptat ideea că omul determină moralitatea. Punctul lor de plecare este opinia omului. Dar dacă opinia mea este diferită de a ta? Dacă minciuna îmi aduce beneficii, de ce nu aș minți? Fără a apela la o autoritate supremă, nu poți să-mi spui că minciuna este greșită. Și dacă pornești de la opiniile omului, nu ai o autoritate supremă.
Există o autoritate supremă – este Dumnezeu și Cuvântul Său. Dumnezeu nu poate minți (Tit 1:2) și, ca și Creator, El are autoritatea de a stabili regulile. Nu putem explica moralitatea în afara autorității Cuvântului lui Dumnezeu, deoarece moralitatea nu se bazează pe ceea ce gândim noi. Știm că minciuna este greșită pentru că Creatorul spune: „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău” (Exodul 20:16) și „Să nu vă mințiți unii pe alții” (Coloseni 3:9).
Din păcate, încă din Grădina Edenului nu ne-am supus acestor reguli. Acolo, Adam și Eva au mâncat fructul oprit, în neascultare de porunca lui Dumnezeu, după ce au fost ispitiți de Satana, tatăl minciunii (Geneza 3; Ioan 8:44). Din cauza căderii, toți ne naștem cu această natură păcătoasă, care include minciuna. După cum spune Psalmul 58:3: „Cei răi sunt stricați încă din pântecele mamei lor, mincinoșii se rătăcesc odată cu ieșirea din pântecele mamei lor”.
Numai Hristos, Dumnezeu născut ca om fără păcat, este capabil să învingă păcatul și consecința lui, moartea, și să ne restabilească părtășia cu un Dumnezeu sfânt.
Sursa |Harbinger’s Daily
