Mulțumirea te ajută să apreciezi puținul la fel ca multul, să vezi soarele de după nor și să întinzi masa de ospăț în fiecare zi.
Mulțumirea te înalță pe trepte sigure, acolo unde nu vor fi mulți, dar cei ce urcă atât de sus Îl proslăvesc pe Dumnezeu.
Mulțumirea îți face somnul liniștit și ziua fără murmur chiar și atunci când gloata fără număr e stăpânită de nesaț.
Mulțumirea e școala de-o viață, te deprinzi cu ea doar dacă nu-i nesocotești zilnicele-i povețe, iar la examenele ei mereu ești promovat.
Mulțumirea îți cucerește ființa, făcându-te să înțelegi că e marea bogăție pe care o poți administra fără să te coste nimic.
Mulțumirea te va conduce spre bătrânețe cu sănătate-n trup, stimă venită de la oameni și validare de la Dumnezeu.
Mulțumirea e ca omul de la început, făcut în chipul Creatorului; cu o mână dă din tot ce are, cu cealaltă primește cât i se dă.
Mulțumirea nu-i strigătul de laudă, nu-i toba de avertizare, ci-i atitudinea tăcută pe care-o vezi la fiecare clipă.
Mulțumirea umple casa de pace și bucurie; ea vede-n tot un motiv de recunoștință și o ocazie de sărbătoare lăuntrică.
Mulțumirea te pregătește pentru ziua când nu mai ai, când nu mai poți, când nu mai aștepți, chiar și pentru ziua când nu vei mai fi.
Ioan Cocîrțeu
