Educația e mai mult decât mersul la școală. Dar mersul la școală ajută în educație. Profesorii, colegii, manualele și disciplina unei programe fixe au un rol important în formarea fiecărui copil și chiar adult. Însă educația adevărată merge dincolo de zidurile unei clădiri: ea se naște în familie, se modelează în comunitate, se adâncește prin lecturi, prin experiențe și chiar prin greșeli din care învățăm. Iar educația nu are voie să se termine o data cu finalizarea studiilor academice.
Sugerez trei valori care cred că devin esențiale pentru a privi educația corect, în perioada în care trăim:
Pentru că avem impresia că le știm pe toate – ILUZIA CUNOAȘTERII – avem nevoie să fim mereu învățabili. Iluzia cunoașterii ne face să credem că am ajuns la capăt, că știm destul și nu mai avem ce învăța. Ba chiar ne pune în poziția în care ne dăm cu părerea superior despre tot: de la mașini și la fotbal până la politică. Un om care nu mai e dispus să învețe încetează să crească. Învățabilitatea înseamnă să păstrezi mereu o inimă nu doar curioasă, ci și smerită, recunoscând că fiecare om, fiecare situație și chiar fiecare eșec pot fi profesori buni.
Pentru că trăim într-o cultură a vitezei – GRABA SUPERFICIALITĂȚII – avem nevoie să alegem profunzimea. Superficialitatea este boala grabei: răspunsuri rapide, învățare pe de rost, soluții de moment, chatGPT… Dar adevărata educație are nevoie de rădăcini adânci. Profunzimea presupune timp, reflecție, răbdare și curajul de a nu te opri la suprafață. Numai așa putem crește oameni capabili să gândească critic și să acționeze cu discernământ.
Pentru că suntem tentați să trăim doar pentru noi – EGOISMUL CONFORTULUI – avem nevoie de responsabilitate. Egoismul confortului ne șoptește că viața e doar despre și spre binele nostru. Dar educația autentică formează oameni care știu să-și asume rolul în lume. Responsabilitatea nu e o povară, ci un dar – puterea de a face bine altora, de a contribui la comunitate și de a lăsa în urmă ceva care contează.
Educația adevărată nu se oprește la informații sau competențe, ci atinge dimensiunea sufletului. Biblia spune că „frica de Domnul este începutul înțelepciunii” (Proverbe 9:10). Adevărata formare se împlinește atunci când cunoașterea se așază pe temelia reverenței față de Dumnezeu, iar învățabilitatea, profunzimea și responsabilitatea devin expresii ale unui caracter transformat după chipul lui Cristos.
An nou școlar cu folos vă doresc dragi copii, profesori și părinți!
Vlad Crîzcnic,
Pastorul Bisericii „Via” Cluj-Napoca
