Am observat, de-a lungul a trei decenii, viețile a sute de oameni și am văzut că fiecare trăiește, în esență, în două stări sufletești: pace sau război.
Cei aflați în starea de pace se preocupă de muncă, de viața lor și de fericirea celor dragi. Ei își consumă energia pentru a construi, dar înainte de a începe, cercetează cu atenție ce trebuie făcut.
La polul opus se află cei aflați în starea de război. Ei fac observații tuturor, „știu ei mai bine”, se asociază cu bârfitorii binevoitori și presupun mai mult decât cercetează. Când încrederea în sine se clatină, caută răspunsuri la „specialiști” și la vorbele din târg, formându-și opinii superficiale.
Cei care muncesc și cercetează atent fac ucenicie în proiecte reale, cu rezultate și stabilitate. Cei care doar își dau cu părerea privesc de la distanță, fără să se implice. Privitul de la fereastră dă iluzia că înțelegi viața altuia, dar adevărata înțelegere vine doar atunci când tragi împreună la jug, când îi asculți povestea și îi simți suspinul.
Presupunerile nu se bazează pe realitate, ci pe scenarii fabricate, care hrănesc doar propriile emoții. Oamenii care se mulțumesc cu simple etichete distrug vieți în jurul lor și pierd oportunități, deoarece refuză să cunoască faptele până la capăt.
Dumnezeu, însă, așteaptă cu răbdare rodul fiecăruia. El știe că și pomii mici sau pricăjiți pot aduce o roadă bogată. În schimb, cei care „știu ei mai bine” judecă pripit și presupun cine ești, ce gândești și ce vei face.
Singurii care te pot înțelege cu adevărat sunt cei care au fost acolo unde ești tu, care au simțit durerea ta și au muncit până la epuizare așa cum ai făcut și tu. Fără experiență și studiu, nimeni nu are dreptul să se pronunțe asupra vieții altuia.
De aceea, cei care au greșit, dar au dus lucrurile la bun sfârșit, ajung să aibă pace. Ei au înțeles din greșeli și au învățat lecțiile pe care Dumnezeu le-a îngăduit în viața lor. Experiența și cunoașterea se obțin prin efort și implicare, nu prin comoditate și comentarii sterile.
În loc să distrugem viețile altora prin presupuneri, să învățăm să verificăm direct la sursă, să colaborăm și să construim împreună.
Dragi prieteni, frați și surori, haideți să gândim mai mult și să comentăm mai puțin. Dumnezeu ne-a chemat să zidim împreună, nu să presupunem lucruri despre ceea ce zidesc alții.
Autor: Lucian Bădescu
Misionar și psihoterapeut
