L-am întâlnit și cunoscut pe fratele Iosif Țon între 2004-2009 într-o perioadă fiind apropiat de el prin intermediul socrilor mei. Au fost relații strânse până ce cărările teologice ne-au dus în direcții diferite.
Dar cei cinci ani au însemnat mult. El m-a pus pentru prima dată, student fiind la Emanuel, în fața a sute de tineri la conferințele naționale ale Societății Misionare Române de la Sibiu și Timișoara în 2007 și 2008. Am înlemnit de emoții dar el a fost cel care m-a bătut pe umăr și mi-a șoptit: „Vlad, fiecare generație are liderii ei. Am crescut câțiva, și vreau să te văd și pe tine așa”. Nu au trecut emoțiile, dar le-am înțeles altfel.
Dar amintirea cea mai dulce e de ceva mai devreme: era la Oradea, la familia Țon acasă, înainte de a pleca definitiv din țară în 2005-2006. „Vlad hai să stăm puțin de vorbă. Acum faci teologie, începi să înțelegi lucrurile: orice întrebări ai, te ascult și stăm cat vrei tu. Între timp împachetăm împreună biblioteca și tu îți alegi ce vrei în cutiile alea două. Mai bine citite şi de tine decât în raft la mine”.
Am stat vreo 4 ore, am strâns cărți, neputând să cred ce trăiesc. Am strâns hermeneutică, homiletica si comentarii. Iar el a adăugat apologetica și a încheiat: „ai învățat să pui întrebări bune”.
Cam așa doresc să mi-l amintesc – vizionar, deschizător de drumuri și mentor – și mi-e rușine că abia acum vorbim așa despre el și despre ce a însemnat el pentru țară și pentru mulți predicatori din România. Mulțumim frumos!
Autor: Vlad Crâznic,
Pastorul Bisericii „Via” Cluj-Napoca
