Prof. Dr. Iosif Țon a slujit timp de 22 de ani (1982–2004) ca președinte al Romanian Missionary Society și a fost activ implicat în lucrare atât în România, cât și în Statele Unite. De-a lungul vieții sale îndelungate, s-a dedicat predicării, scrisului și dezvoltării unor inițiative creștine diverse. Dumnezeu a folosit conducerea sa asupra organizației noastre pentru a aduce realizări remarcabile.
Pe măsură ce România ieșea din regimul comunist totalitar, Romanian Missionary Society, condusă de Dr. Țon, era pregătită să intervină pentru a aduce Evanghelia într-o țară însetată spiritual, aflată într-o profundă nevoie de Hristos și de răscumpărarea Lui. Viziunea Dr. Țon, susținută de numeroși parteneri de lucrare din SUA și binecuvântată de Dumnezeu, a fost aceea de a acționa pe mai multe fronturi noi: lucrarea prin radio, editarea de carte creștină și educația creștină – domenii interzise sau sever controlate de regimul ateu comunist.
Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, în anul 1992 a început să emită prima stație de radio creștin din România, Radio Vocea Evangheliei. Astăzi, rețeaua numără 11 posturi răspândite în întreaga țară și reprezintă o sursă zilnică de inspirație pentru sute de mii de oameni. Tot în 1992 a fost fondată în România Editura Cartea Creștină, prima de acest fel, cu scopul declarat de a aduce cititorilor români literatură creștină de calitate. Până în prezent, editura a publicat sute de titluri care au ajutat pe mulți să înțeleagă mai bine Evanghelia și să își întărească relația cu Hristos, și va continua această lucrare atât timp cât Dumnezeu va da putere și va deschide drumuri.
O a treia mare realizare a fost înființarea primei universități creștine din Europa de Sud-Est, Universitatea Emanuel din Oradea. Universitatea a fost deschisă imediat după căderea comunismului, în 1993, și are astăzi peste 2600 de absolvenți, continuând să ofere o educație creștină de calitate.
Dr. Țon a fost, de asemenea, un mare învățător și evanghelist, care a ajutat pe mulți oameni să-L cunoască pe Hristos.
Ne amintim de el cu recunoștință pentru anii de slujire în cadrul comunității evanghelice. Ne gândim la soția sa, Elisabeta, și la fiica sa, Dora, care deplâng plecarea lui, și ne odihnim în nădejdea neclintită pe care o avem în Hristos. Pentru noi, moartea nu este sfârșitul, ci poarta către prezența Domnului. Nu plângem asemenea celor fără speranță, ci privim cu încredere spre înviere și viața veșnică, făgăduite tuturor celor care Îi aparțin lui Isus Hristos.
Societatea Misionară Română
