Una dintre cele mai semnificative și totuși atât de neglijate calități biblice de caracter este stăpânirea de sine. Mare parte din problemele noastre în vorbire are de-a face cu eșecul nostru în această sferă. Rostim vorbe care n-ar trebui niciodată să fie rostite. Sunt vorbe spuse la momentul nepotrivit, în locul nepotrivit și scăpate de sub control.
Sunt rostite vorbe când tăcerea ar fi fost o alegere mai înțeleaptă și evlavioasă. Cauza? O lipsă de autocontrol, lipsa unui sistem de constrângere lăuntrică ce reflectă prezența Duhului Sfânt care locuiește în noi.
Pavel vorbește în Efeseni 4 despre cuvintele cumpătării: „De aceea, lăsați-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora. „Mâniați-vă și nu păcătuiți.” Să n-apună soarele peste mânia voastră și să nu dați prilej diavolului.” (Ef. 4: 25-27).
Cum se manifestă această cumpătare?
Cuvintele cumpătate sunt sincere. Pavel spune simplu: „Lăsați-vă de minciună, fiecare din voi să spună aproapelui adevărul.” Ori de câte ori sunt necinstit sau nuanțez adevărul, mă iubesc pe mine mai mult decât pe Dumnezeu sau pe alții. Nuanțarea adevărului înseamnă a spune mai puțin decât trebuie să fie spus. Necinstea apare când suntem preocupați mai întâi de noi înșine. Urmăresc să obțin respectul și acceptarea celuilalt, așa că înfloresc adevărul pentru a-mi ascunde greșelile. Cuvintele cumpătate sunt caracterizate de stăpânire de sine în sinceritate.
Cuvintele cumpătate nu sunt controlate de mânie. Nicăieri încrederea lui Pavel în puterea lui Hristos care locuiește în noi nu este mai evidentă decât aici. El are încredințarea că vorbele cumpătate au menirea de a fi rostite în momente de mânie! Acolo unde diavolului i se oferă frecvent o mare oportunitate, Pavel crede că lucrarea lui nelegiuită poate fi zădărnicită, iar lucrarea Domnului poate fi înfăptuită. Pavel spune că este posibil să te mânii fără să păcătuiești.
Ați văzut cât de mult timp persistă înțepătura vorbelor jignitoare. Nu suntem scutiți de luptele cu impulsivitatea, egoismul și mândria. Ispita aceasta de a lăsa cuvintele să curgă în momente de mânie va continua într-o anumită măsură până la a doua venire a lui Isus Hristos.
Există și tendința de a persista în mânia noastră pe o cale mai naturală. Să-i pedepsim pe alții cu tăcerea noastră. Mocnim și rederulăm anumite scene jignitoare la nivelul minții, devenind mai furioși și mai înverșunați cu fiecare rememorare.
Nu cumva modul în care te ocupi de mânia ta oferă prilej diavolului? Care este tendința ta? De a exploda dau de a te închide în tine? Ce schimbări trebuie să faci în modul în care te ocupi de mânia ta? Ce fel de lucruri te înfurie? Ce dezvăluie ele despre comorile adevărate ale inimii tale? A devenit „creația” mai importantă decât Creatorul (Romani 1:25)?
Datorită prezenței Duhului Sfânt în noi, putem exercita control asupra lucurilor care ne-au controlat odată!
Autor: Ioan Cocîrțeu
Pastorul Bisericii Baptiste nr. 2 Timișoara
