Una dintre cele mai emblematice biserici din Suedia, Kiruna Kyrka, a fost mutată săptămâna aceasta pe o distanță de 5 kilometri, în încercarea de a o proteja de extinderea celei mai mari mine subterane de fier din Europa. Construită în anul 1912, biserica luterană se remarcă prin arhitectura sa de lemn, roșie, inspirată de stilul Sámi, și are o greutate de 672 de tone, relatează Christian Today.
Procesul de relocare s-a desfășurat pe parcursul a două zile, cu o viteză de jumătate de kilometru pe oră, fiind punctul central al unui amplu proiect de transformare urbană condus de compania de stat LKAB.
De peste două decenii, stabilitatea solului din zona orașului Kiruna a fost afectată de activitatea minieră, obligând autoritățile să reconfigureze treptat localitatea. Biserica este una dintre cele 23 de repere culturale alese pentru a fi conservate și reconstruite în cadrul operațiunii începute acum peste douăzeci de ani, care se va încheia abia în 2035.
Evenimentul a atras peste zece mii de oameni, printre care și regele Suediei, Carl XVI Gustaf. Pentru a permite trecerea bisericii, străzile au fost lărgite special. Operațiunea spectaculoasă a fost transmisă de postul public SVT sub titlul „Den stora kyrkflytten” („Marea mutare a bisericii”), continuând tradiția suedeză a „slow TV”. CEO-ul LKAB, Jan Moström, a justificat mutarea, estimată la peste 500 de milioane de coroane suedeze (aproximativ 39 de milioane de lire sterline), considerând-o inevitabilă pentru păstrarea centrului orașului.
Cu toate acestea, proiectul nu a fost lipsit de controverse. Liderii comunității Sámi susțin că, deși biserica a fost salvată, pășunile și cultura lor sunt amenințate pe termen lung, din cauza expansiunii miniere. Reprezentanți ai crescătorilor de reni au acuzat compania de „acaparare de teritorii”, criticând mediatizarea amplă a mutării bisericii, considerată de unii drept manevră de imagine menită să distragă atenția publicului de la problemele reale ale comunității indigene.
În ciuda acestor nemulțumiri, inginerii au catalogat operațiunea drept o reușită tehnică, biserica fiind ridicată cu grijă pe grinzi și remorci, împreună cu orga de 2 000 de tuburi și altarul realizat de Prințul Eugen al Suediei. Clopotnița urmează a fi mutată săptămâna viitoare, iar biserica este programată să fie redeschisă la noua locație până la sfârșitul anului 2026, ca simbol al patrimoniului și al transformărilor impuse de industria minieră în regiunea arctică.
