OPINIE: „Când Biserica confundă scena cu amvonul”

Acest articol este inspirat de luarea de poziție a pastorului Gabi Zăgrean, exprimată în materialul video din linkul atașat. Mesajul său, ferm și necesar, atinge o problemă tot mai prezentă în multe biserici: tendința de a oferi microfonul unor oameni nepregătiți spiritual, transformați peste noapte în modele publice. În loc ca amvonul să rămână locul hrănirii cu Cuvântul lui Dumnezeu, el devine o scenă unde se caută emoție și senzațional.

Două greșeli majore:

Pastorul Gabi Zăgrean atrage atenția asupra a două erori simultane pe care Biserica le face atunci când promovează astfel de persoane prea devreme:

1. Privarea Bisericii de învățătura solidă de care are nevoie

În loc ca poporul lui Dumnezeu să fie hrănit cu Cuvânt sănătos și aplicabil vieții, el primește povești personale insuficient filtrate de maturitate duhovnicească. Modelele prezentate nu sunt ancorate în caracter, ci în experiențe încă neprelucrate.

2. Privarea acestor oameni de copilăria lor spirituală

Orice creștin are nevoie de o perioadă de creștere, ucenicie și formare înainte de a învăța pe alții. Când sunt împinși prematur în față, acești oameni devin vulnerabili la mândrie, ispită și presiunea de a susține o imagine publică pe care încă nu o pot susține.

Ce înseamnă adevărata maturitate spirituală? 

Maturitatea spirituală nu se măsoară în dramatismul mărturiei, ci în:
• statornicie în credință
• viață de rugăciune constantă
• cunoașterea Cuvântului
• umblarea în smerenie și ascultare
• roade vizibile ale Duhului Sfânt (Galateni 5:22-23).

Rolul Bisericii: școală, nu scenă

Biserica nu este un loc de spectacol, ci o școală a caracterului, unde fiecare credincios este format „până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare” (Efeseni 4:13).

O biserică sănătoasă nu promovează oameni nepregătiți, ci îi protejează, oferindu-le timp și spațiu pentru creștere.

Un apel la responsabilitate

Datoria slujitorilor nu este să umple programul cu emoție, ci să păstorească suflete spre asemănarea cu Cristos. A pune pe cineva nepregătit în față este ca și cum ai trimite un copil pe front — nu doar că îl expui unui pericol enorm, dar îi răpești procesul firesc de maturizare.

Nelu Filip, 
Președintele Cultului Penticostal din România