Azi, în Republica Moldova, ne amintim de Proorocul Ilie. Un om cu principii. Cu o voce puternică, atunci când toți preferau să tacă. Ilie a fost un proroc al focului. Un luptător pentru adevăr într-o lume alunecată în nedreptate. A înfruntat împăratul, a spus ce nimeni nu îndrăznea să spună. Pentru asta a fost prigonit. Căutat. Amenințat cu moartea.
Dar și cei puternici obosesc. Ilie, omul care chema focul din cer, ajunge într-o zi să se așeze sub un ienupăr… și să ceară să moară. I s-au prăbușit speranțele. Credea că a rămas singurul care mai luptă cu răul. Dar nu era așa. Mai erau șapte mii ca el. Oameni care nu s-au plecat în fața minciunii. Doar că nu se cunoșteau între ei.
Cu ani în urmă, am plantat și eu un ienupăr în grădina mea. Să-mi amintesc că dacă într-o zi îmi vor cădea mâinile în jos, nu e un capăt. Ci o pauză. Ilie n-a rămas sub ienupăr. Dumnezeu i-a trimis un înger. I-a dat apă, o turtă și o încurajare:
„Scoală-te și mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut e prea lung pentru tine.” — 1 Împărați 19:7
Nu disprețui momentele când îți cad mâinile în jos. Ele sunt doar opriri scurte, pe drumul lung al celor care trăiesc altfel. Și dacă azi ești obosit, nu uita: întărește-te. Ai un drum lung de făcut.
Autor: Veaceslav Ioniță
