Uneori, viața se poate percepe ca fiind o mare performanță. Putem fi implicați în a le face pe plac oamenilor, în a avea succes și a ne împlini cele mai mari vise. În timp ce toate aceste lucruri sunt bune, ce se întâmplă când eșuăm?
Majoritatea oamenilor se acuză pe ei înșiși atunci când nu se ridică la nivelul propriilor așteptări sau al așteptărilor pe care ceilalți le-au stabilit pentru ei. Îți amintești o perioadă în care te-ai dezamăgit? Te-ai simțit vinovat, rușinat sau chiar condamnat?
Cuvântul lui Dumnezeu vorbește despre fiecare dintre aceste lucruri. Asta pentru că Dumnezeu știe că nu suntem perfecți și că ne vom împiedica în viață. Dar când Pavel vorbește despre tristețea care vine de la Dumnezeu, el vorbește despre ea într-un mod foarte diferit.
În 2 Corinteni, Pavel spune că întristarea evlavioasă nu duce la condamnare, rușine sau vinovăție, ci mai degrabă duce la pocăință și restaurare. Când privim la Isus, ni se reamintește că El și-a asumat toată rușinea și vinovăția noastră pe cruce. Aceasta înseamnă că nu mai trebuie să purtăm rușinea pe care Isus a purtat-o deja.
Când ne împiedicăm în viață, primul nostru răspuns ar trebui să fie îndreptarea privirii către Dumnezeu și amintirea adevărului crucii. În timp ce întristarea pământească ne trage în jos, întristarea evlavioasă ne aduce la Isus, unde putem ști că suntem iertați și înnoiți.
Așa că, deși s-ar putea să ne împiedicăm și să eșuăm în viață, putem fi încrezători că Isus ne înnoiește în permanență. Dragostea și iertarea lui Dumnezeu nu se schimbă niciodată.
Fă-ți timp să te gândești la iubirea lui Dumnezeu și la iertarea Lui în viața ta. Amintește-ți că ești o nouă creație împuternicită de Duhul lui Dumnezeu să umble în viața nouă. Scrie unul sau două moduri prin care îți poți reaminti aceste adevăruri pe parcursul săptămânii.
