„Sunt bine.”, „Mă descurc.”, „Este problema mea, nu a ta.”
Cu toții vrem să fim cunoscuți, dar uneori este mai ușor să ne ascundem în spatele măștilor de independență.
Ne putem spune că nu vrem să-i împovărăm pe alții cu problemele noastre, dar ceea ce spunem cu adevărat este că noi credem că putem (și ar trebui) să ne descurcăm singuri. Acest lucru poate părea a fi autoapărare, dar este o formă de mândrie care ne izolează și ne slăbește.
Mândria înseamnă pur și simplu să avem o viziune asupra noastră și a abilităților noastre care nu se aliniază cu realitatea. Este una dintre cele mai eficiente metode pe care le folosește diavolul pentru a ne izola, deoarece ne face să credem că suntem mai bine pe cont propriu.
Deci, cum luptăm împotriva ei?
Apostolul Petru ne sfătuiește să ne „îmbrăcăm” cu smerenie (1 Petru 5:5). Facem acest lucru purtând de grijă altora, veghind asupra altora și acceptând autoritatea și înțelepciunea pe care ni le oferă ei (1 Petru 5:1-4). Acest lucru necesită vulnerabilitate, încredere și autenticitate reciprocă.
A trata pe alții cu smerenie ne învață cum să Îi răspundem lui Isus.
Isus știe de ce avem nevoie și Dumnezeu dorește ca noi să ne aruncăm îngrijorarea asupra Lui – dar să-I predăm neliniștile, rănile, dificultățile și durerile noastre de inimă este un act de predare vulnerabilă. Nu putem face acest lucru fără să recunoaștem mai întâi nevoia noastră de El.
Când Petru spune să „aruncăm îngrijorarea noastră” asupra lui Dumnezeu, el le spune cititorilor săi să vină deschiși și cu sinceritate la Dumnezeu, astfel încât, la momentul potrivit, El să-i poată elibera. Dumnezeu se opune oricui crede că nu are nevoie de El, dar El arată har și dragoste nesfârșită celor care Îl caută (1 Petru 5:5).
Așadar, ia-ți câteva momente chiar acum și reflectă asupra preocupărilor tale actuale. Ce trebuie să-I predai lui Dumnezeu? Imaginează-ți că Îi înmânezi toate grijile tale și că primești pacea Lui în schimb.
Sursa: YouVersion
