„Îngerul, răspunzând, i-a zis:
‒ Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul Care Se va naște va fi numit «Fiul lui Dumnezeu»”. Luca 1:35 NTR
Generații de anticipare. Profeții au prezis, iar oamenii au sperat. Acolo, într-un orășel simplu, s-a întâmplat.
Fiul lui Dumnezeu s-a îmbrăcat cu vulnerabilitatea, fragilitatea și slăbiciunea omului, începându-Și viața ca noi toți – ca bebeluș. Sfințenia și puterea au fost făcute prezente în umanitate. Iar El S-a născut ca fiu al Mariei.
Crezi că s-a gândit cineva, după toate profețiile despre venirea lui Isus, că El avea să-Și înceapă viața pe pământ ca bebeluș? Că avea să crească de la pruncie la adolescență și apoi la adult, în același fel ca orice alt om după Adam și Eva?
Chiar și în timpul slujirii Lui, oamenii adorau să Îl vadă pe Isus ca pe un cuceritor – un om al puterii care avea să dărâme guvernul roman și să domnească peste ei ca rege. Ei doreau ca Isus să Își arate puterea într-un mod care le-ar fi dat și lor putere.
Și totuși, Isus a fost smerit până în măduva oaselor.
De bunăvoie Și-a început timpul pe pământ fără nicio putere, venind pe lume ca fiu al Mariei și trăind o viață simplă.
Isus a trecut de la a fi una cu Tatăl din ceruri, puternic şi suprem, la a lua de bunăvoie un început uman, fiind născut ca un copil dependent în mod natural de alţii.
Această smerenie a marcat viața și slujirea Lui. El nu a venit să dărâme guverne, ci prin sacrificiul Lui plin de dragoste să dărâme păcatul, luând formă umană și apoi dându-Și viața de bunăvoie.
Fiul lui Dumnezeu. Fiul Mariei. Planul perfect al lui Dumnezeu împlinit în sfârșit.
Smerenia. L-a marcat de la început.
Sursa: YouVersion
