Mykhailo Husiev, fost lucrător creștin în rândul studenților, este astăzi soldat în armata ucraineană. Nu se află în tranșee cu arma în mână, ci la cartierul general al batalionului, unde ține evidența tuturor fluxurilor de drone – de la drone de supraveghere până la bombardiere grele și FPV-uri.
L-am întâlnit recent la Liov. Îl știam dinainte ca civil, ca misionar, ca om al dialogului și al credinței. Să-l văd acum în uniformă militară m-a mișcat profund. Așa a început o conversație deschisă, pe care o redăm mai jos sub forma unui interviu – o mărturie sinceră despre credință, frică, luptă interioară și speranță.
Mykhailo a petrecut aproape 20 de ani în comunitatea International Fellowship of Evangelical Students (IFES), activând în Ucraina, Georgia și Austria. Împreună cu soția sa, Irena, și cei doi fii, este membru al Bisericii „Sfânta Treime”, o comunitate reformată din Liov. Astăzi, la 51 de ani, servește ca soldat mobilizat.
Evanghelical Focus: Îți amintești momentul în care ai primit ordinul de mobilizare? Ce ai simțit atunci?
Mykhailo Husiev: Eram dispus să slujesc de la început, dar nu am putut să mă ofer voluntar – nu erau locuri disponibile. Apoi, doi bărbați mi-au înmânat ordinul pe stradă. Am decis că este voia lui Dumnezeu. Mă așteptam, dar mi-a fost frică. Aveam 51 de ani și nu eram om al armatei.
Evanghelical Focus: Ca evanghelic, cum te lupți cu porunca „Să nu ucizi” în timp ce îți aperi țara?
Mykhailo Husiev: Încă dinainte de război știam diferența dintre a ucide ca să iei ce aparține aproapelui tău și a-ți apăra familia și pământul atunci când ești atacat. Această diferență nu este explicată suficient în biserici. În Vechiul Testament vedem clar că apărarea împotriva dușmanului nu este considerată păcat.
Evanghelical Focus: Care a fost cea mai grea parte, nu doar fizic, ci și spiritual și emoțional, în această tranziție?
Mykhailo Husiev: Când monitorizam fluxurile de drone, era greu să știu că oameni își pierd viața. După atacuri reușite, simțeam uneori chiar bucurie – și m-am întrebat dacă este normal. M-am luptat cu asta. Dar acesta este războiul.
Un alt lucru greu este singurătatea ca și credincios. Majoritatea ofițerilor sunt departe de orice preocupare spirituală. Am întâlnit câțiva protestanți în timpul instruirii, dar am fost separați; unul dintre ei a murit. Este greu și să accepți că poți muri în orice clipă. Dronele Shahed bâzâie constant deasupra noastră. Pastorul meu mă susține prin mesaje, iar faptul că știu că biserica și familia se roagă pentru mine îmi dă putere.
Evanghelical Focus: Unde Îl găsești pe Dumnezeu „în tranșee”? S-a schimbat credința ta?
Mykhailo Husiev: Da, s-a schimbat. A devenit mai adâncă. Privesc stelele și îmi amintesc de magii care le-au urmat. Știu că Dumnezeu nu este departe, ci aici, lângă mine.
Faptul că am relații bune cu ofițerii și soldații îmi arată că nu e meritul meu, ci lucrarea Lui. Îl văd pe Dumnezeu folosindu-mă, vorbind prin mine. Este un miracol, chiar dacă știu că viața mea s-ar putea opri oricând.
Evanghelical Focus: Ce pasaje biblice sau rugăciuni îți sunt sprijin?
Mykhailo Husiev: În momentele grele îmi amintesc ce spune Dumnezeu despre Sine. Isaia 41:8–11 este un text care mă încurajează profund – să nu mă tem, pentru că El este cu mine și mă întărește.
De asemenea, Filipeni 4:6–7, pe care l-am învățat în anii de studenție: să nu fiu îngrijorat de nimic, ci să aduc totul înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, iar pacea Lui să-mi păzească inima și gândurile.
Evanghelical Focus: Cum vă sprijină biserica?
Mykhailo Husiev: Prin rugăciune și ajutor concret. Au trimis două microbuze cu ajutoare. Soția mea îi ține la curent. Suntem o biserică de aproximativ 100 de membri, iar cinci dintre noi slujim acum în armată.
Evanghelical Focus: Ce știu camarazii tăi despre credința ta?
Mykhailo Husiev: Nu ascund ceea ce cred. Comandantul știe că sunt evanghelic. Oamenii îmi cunosc principiile și respectă sprijinul pe care îl primesc din partea familiei și a bisericii.
Știu că nu voi face anumite lucruri – de exemplu, nu voi minți în rapoarte. Văd în mine un credincios și un om care poate aduce experiență și claritate. Comandantul îmi cere adesea părerea, chiar dacă nu sunt ofițer, și asta mă încurajează mult.
Evanghelical Focus: Când te gândești la viitor – al tău, al Ucrainei, al bisericii – unde găsești speranță?
Mykhailo Husiev: Îmi amintesc de Francisc de Assisi, care împrăștia semințe de flori pe unde mergea. Asta mă inspiră să las urme bune oriunde mă aflu. Chiar și în acest război întunecat, încerc să las amintiri frumoase și exemple. Speranța nu este în mâinile UE sau ale SUA, ci în mâinile lui Dumnezeu. Avem nevoie de mai mulți capelani evanghelici credincioși, nu veniți pentru salariu, ci pentru a întoarce inimile oamenilor spre Dumnezeu. Mulți soldați sunt într-o disperare profundă.
Evanghelical Focus: Ce ai dori ca evanghelicii din Europa să știe sau pentru ce să se roage?
Mykhailo Husiev: Isus a trăit printre ucenicii Săi – a dormit, a vorbit și a mâncat cu ei. Așa a făcut diferența. Capelanii trebuie să trăiască viața soldaților pentru a fi eficienți. Dacă stau departe și vin doar ocazional, provoacă mai degrabă frustrare.
Mi-aș dori, de asemenea, ca evanghelicii aflați în poziții înalte în UE și SUA să găsească modalități de a ajunge la ofițerii noștri de vârf. Noi nu avem acces la ei. Dar aceste persoane pot vorbi direct cu ei – la mic-dejunuri de rugăciune sau întâlniri oficiale. Și cei aflați la vârf au nevoie să audă Evanghelia.
Articol realizat de Tatiana Kopaleishvili, reprezentant al Alianței Evanghelice Europene la Bruxelles. Publicat inițial de EEA și preluat cu permisiune.
