Un studiu care utilizează inteligența artificială (IA) a oferit o perspectivă nouă asupra autorului unora dintre cele mai vechi cărți ale Bibliei, oferind creștinilor noi perspective asupra modului în care a fost scrisă Scriptura, relatează Premier Christian Post.
Potrivit cercetătorilor de la Duke University, Universitatea din Haifa și Reichman University, analiza algoritmică a textului a permis identificarea unor modele lingvistice distincte în cadrul primelor nouă cărți ale Bibliei ebraice, cunoscute drept Enneateuh [phys.org, modernsciences.org, ynetnews.com].
Proiectul internațional de cercetare a fost condus de matematiciana Shira Faigenbaum-Golovin de la Universitatea Duke.
Ea a explicat pentru Daily Post: „Am ajuns la concluzia că descoperirile din acele inscripții ar putea oferi indicii valoroase pentru datarea textelor din Vechiul Testament. Atunci am început să ne alcătuim echipa actuală, care ne-ar putea ajuta să analizăm aceste texte biblice.”
Modelul de IA a identificat trei stiluri clare de scriere: sursa preoțească, Istoria deuteronomistă și Cartea Deuteronomului însăși. Acest lucru sugerează că mai mult de o persoană sau un grup ar fi putut contribui la scrierea lor. Cu toate acestea, părți din povestea despre Arca lui Noe nu se potriveau cu niciuna dintre ele, ceea ce sugerează că un alt scriitor necunoscut a contribuit, de asemenea, la crearea acestor texte antice.
Un rezultat notabil al studiului a fost descoperirea că două secțiuni narative din Cărțile lui Samuel, considerate anterior drept unitate, prezintă caracteristici lingvistice diferite, ceea ce sugerează origini autorale separate. Metodologia permite nu doar clasificarea, ci și explicarea deciziilor de atribuire, identificând expresiile sau cuvintele-cheie care au determinat încadrările respective.
Profesorul Thomas Römer de la Collège de France a subliniat precizia modelului, declarând pentru Daily Post: „Am descoperit că fiecare grup de autori are un stil diferit, în mod surprinzător, chiar și în ceea ce privește cuvinte simple și comune, cum ar fi «nu», «care» sau «rege». Metoda noastră identifică cu exactitate aceste diferențe.”
Faigenbaum-Golovin a spus: „Este o colaborare atât de unică între știință și științele umaniste. Este o simbioză surprinzătoare și sunt norocoasă să lucrez cu oameni care folosesc cercetarea inovatoare pentru a depăși limitele.”
Echipa speră să aplice aceeași abordare și altor documente istorice, afirmând în studiul lor: „Metodologia noastră oferă astfel un nou instrument pentru a aborda problemele controversate din studiile biblice.”
Cercetarea aduce un argument empiric într-un domeniu dominat anterior de ipoteze și interpretări istorico-literare, oferind o cale obiectivă pentru studierea autenticitații și genezei textelor sacre. Specialiștii cred că metoda va revoluționa nu doar studiile biblice, ci și verificarea autenticitații altor documente istorice importante.
Studiul subliniază rolul interdisciplinarității și colaborării dintre științele exacte și umaniste, precum și impactul pe care tehnologiile emergente îl pot avea în clarificarea unor dileme vechi de secole privind istoria religioasă a umanității.
